Mătăsarul nordic

Despre specie

Mătăsarul nordic este o pasăre paseriformă de talie medie, cunoscută pentru penajul său mătăsos, creasta distinctivă și petele cerate roșii de pe aripile secundare. Este o specie migratoare parțială, renumită pentru invaziile sale neregulate în zone mai sudice în timpul iernilor reci, în căutare de hrană.

Mărime și longevitate

Lungime

18-21 cm

Anvergură

32-35 cm

Greutate

48-70 g

Longevitate

5-8 ani în sălbăticie

Dieta

Frugivor, insectivor

Caracteristici fizice

Penaj

Penaj predominant maro-rozaliu, cu o creastă proeminentă pe cap. Gâtul și pieptul sunt maro-cenușiu, iar abdomenul este mai deschis. Coada este neagră cu o bandă terminală galbenă strălucitoare. Aripile sunt negre, cu o bandă albă distinctivă și pete cerate roșii, asemănătoare unor picături de ceară, pe vârfurile remigelor secundare. Subcaudalele sunt de culoare ruginie.

Formă cioc

Cioc scurt, puternic, conic, de culoare neagră, cu o ușoară curbură la vârf.

Culoarea ochilor

Ochi negri, înconjurați de o mască neagră care se extinde de la baza ciocului până în spatele ochiului.

Culoarea picioarelor

Picioare scurte, negre.

Trăsături distinctive

Creasta distinctivă, masca neagră, banda galbenă de pe coadă, petele cerate roșii de pe aripi și subcaudalele ruginite.

Aspect juvenil

Juvenilii sunt mai terni, cu un penaj mai cenușiu și mai striat pe piept și flancuri. Creasta este mai puțin dezvoltată, iar petele cerate roșii de pe aripi sunt absente sau mult reduse. Masca facială neagră este mai puțin definită.

Modificări sezoniere

Nu există variații semnificative ale penajului între sezoanele de reproducere și non-reproducere. Penajul poate deveni ușor mai uzat spre sfârșitul sezonului de reproducere.

Dimorfism sexual

Sexele sunt foarte asemănătoare. Masculii tind să aibă pete cerate roșii mai mari și mai numeroase pe aripi, precum și o bandă galbenă mai lată și mai intensă pe coadă. Diferențele sunt subtile și dificil de observat pe teren.

Cum se identifică

1. 1

   Creasta

   Căutați o creastă distinctivă, ascuțită, de culoare maro-rozalie, care poate fi ridicată sau coborâtă.

2. 2

   Masca facială

   Observați masca neagră care se extinde de la baza ciocului, prin ochi, până în spatele capului.

3. 3

   Petele cerate roșii

   Căutați petele roșii, lucioase, asemănătoare unor picături de ceară, pe vârfurile remigelor secundare. Acestea sunt un indicator cheie.

4. 4

   Banda galbenă de pe coadă

   Identificați banda galbenă strălucitoare de la vârful cozii negre.

5. 5

   Subcaudalele

   Observați culoarea ruginie a penelor de sub coadă.

6. 6

   Vocalizări

   Ascultați sunetul distinctiv de "siii-siii" sau "sirrr-sirrr" înalt și mătăsos, adesea emis în stoluri.

7. 7

   Comportament de hrănire

   Căutați stoluri mari de păsări care se hrănesc intens cu fructe de pădure în copaci sau arbuști.

Habitat și răspândire

Biomi

Păduri boreale de conifere, păduri mixte, taiga, tundră arbustivă.

Răspândire geografică

Nichează în pădurile boreale din nordul Europei, Asiei și Americii de Nord. Iernează în zone mai sudice, inclusiv în Europa Centrală și de Vest, Asia Centrală și sudul Canadei/nordul Statelor Unite, în funcție de disponibilitatea hranei.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la aproximativ 1500 m în zonele de reproducere, dar poate fi găsit la altitudini mai joase în timpul iernii.

Medii preferate

Preferă pădurile de conifere (în special molid și pin) și pădurile mixte cu subarboret bogat în arbuști fructiferi (sorb, măceș, ienupăr, scoruș). În timpul iernii, se găsește adesea în parcuri, grădini și zone urbane cu arbori fructiferi.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă.

Obiceiuri alimentare

Dieta este predominant frugivoră, consumând o varietate mare de fructe de pădure, în special în timpul iernii. Vara, se hrănește și cu insecte (țânțari, muște, libelule), pe care le prinde adesea în zbor. Poate consuma și seva copacilor. Este cunoscut pentru comportamentul său de a se hrăni în grupuri mari, devorând rapid fructele dintr-un copac.

Comportament social

Extrem de social, în special în afara sezonului de reproducere. Formează stoluri mari, uneori de sute sau chiar mii de indivizi, în timpul migrației și iernii. În sezonul de reproducere, cuibărește în colonii libere.

Tipar de zbor

Zbor puternic, direct și rapid, adesea în stoluri compacte. În timpul hrănirii, zborul este mai ondulat și agil, manevrând printre ramuri.

Tipar de migrație

Migrator parțial și invaziv. Populațiile nordice migrează spre sud în timpul iernii. Migrația este adesea neregulată și dependentă de disponibilitatea hranei (în special fructe de pădure). Anii cu recolte slabe de fructe în zonele de reproducere duc la invazii masive în zone mai sudice, fenomen cunoscut sub numele de irupție.

Teritorialitate

În sezonul de reproducere, perechile își apără un teritoriu mic în jurul cuibului. În afara sezonului de reproducere, nu sunt teritoriali și se hrănesc în grupuri mari.

Reproducere

Sezon de reproducere

Mai-iulie.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibul este o structură voluminoasă, în formă de cupă, construită din crenguțe, mușchi, licheni și iarbă, căptușită cu pene și păr. Este amplasat de obicei la înălțime, într-un conifer (molid, pin) sau un arbore foios, aproape de trunchi.

Mărimea ouatului

3-7 ouă, cel mai frecvent 4-6.

Descrierea oului

3-7 ouă, de culoare albastru-cenușiu deschis sau verzui, cu pete și puncte negre sau maro închis, concentrate mai ales la capătul mare.

Perioada de incubație

14-15 zile, realizată în principal de femelă.

Perioada de zburătăcire

14-18 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți.

Îngrijire parentală

Ambii părinți participă la construirea cuibului, incubarea ouălor (femela mai mult) și hrănirea puilor. Puii rămân dependenți de părinți pentru o perioadă scurtă după părăsirea cuibului.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Ascultați sunetul. Vocalizările lor distincte, înalte și mătăsoase, sunt adesea primul indiciu al prezenței unui stol.
2. Căutați surse de hrană. Concentrați-vă căutările în jurul copacilor și arbuștilor cu fructe de pădure coapte sau rămase pe crengi în timpul iernii.
3. Observați comportamentul de stol. Mătăsarii nordici se hrănesc în grupuri mari și pot fi destul de zgomotoși și vizibili atunci când devorează fructele dintr-un copac.
4. Fiți atenți la mișcările invazive. În anii cu invazii, pot apărea brusc în zone unde nu sunt prezenți în mod normal. Urmăriți rapoartele locale ale ornitologilor.
5. Folosiți binoclul. Pentru a observa detaliile fine ale penajului, cum ar fi petele cerate roșii și banda galbenă de pe coadă.

Specii similare

Date rapide

Dieta principală:

Fructe de pădure

Comportament social:

Foarte social, formează stoluri mari

Migrație:

Migrator parțial și invaziv

Caracteristică distinctivă:

Petele cerate roșii de pe aripi

Habitat de iernare:

Parcuri, grădini, zone cu arbuști fructiferi

Curiozități

• Numele "waxwing" (aripă de ceară) provine de la petele roșii, lucioase, de pe aripi, care seamănă cu picături de ceară roșie.
• Mătăsarii nordici pot deveni "beți" de la fructele fermentate, ceea ce le poate afecta zborul și comportamentul.
• Sunt cunoscuți pentru migrațiile lor invazive spectaculoase, când mii de păsări se deplasează spre sud în căutare de hrană.
• Sunt una dintre puținele specii de păsări care se bazează aproape exclusiv pe fructe de pădure în dieta lor de iarnă.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Passeriformes

Familia

Bombycillidae

Gen

Bombycilla

Specie

Bombycilla garrulus

Explorează Mătăsarul nordic