Birdby LogoBirdby

Verdele

Least Concern

Carduelis chloris

Ai văzut o pasăre? Identific-o instant cu aplicația Birdby

Deschide aplicația

Despre specie

Verdelele (Carduelis chloris) sunt păsări cântătoare de talie mică, robuste, cu un penaj predominant verzui-gălbui, caracteristice zonelor împădurite, parcurilor și grădinilor din Europa, nordul Africii și vestul Asiei. Sunt recunoscute pentru cântecul lor distinctiv și pentru comportamentul social, formând adesea stoluri mari în afara sezonului de reproducere.

Mărime și longevitate

Lungime
14-16 cm
Anvergură
25-28 cm
Greutate
25-34 g
Longevitate
2-5 ani (până la 9 ani în sălbăticie)
Dieta
Granivor (semințe, muguri, fructe de pădure), ocazional insecte

Caracteristici fizice

Penaj
Masculul adult are un penaj predominant verde-măsliniu pe spate și aripi, cu o nuanță mai gălbuie pe piept și abdomen. Remigele primare și secundare au margini galbene strălucitoare, formând o pată galbenă distinctivă pe aripă, vizibilă în zbor și la repaus. Coada este scurtă, bifurcată, cu pete galbene la baza penelor exterioare. Femela este mai ternă, cu un penaj mai cenușiu-verzui și mai puțin galben, în special pe aripi și coadă. Juvenilii sunt asemănători cu femelele, dar cu un penaj striat pe piept și spate.
Formă cioc
Conic, puternic, de culoare roz-cenușie, adaptat pentru spargerea semințelor.
Culoarea ochilor
Maro închis
Culoarea picioarelor
Roz-maroniu
Trăsături distinctive
Pata galbenă strălucitoare de pe aripă și de la baza cozii, vizibilă în zbor. Culoarea generală verde-gălbuie. Silueta robustă.
Aspect juvenil
Juvenilii au un penaj striat, maroniu-cenușiu pe spate și piept, cu pete galbene mai puțin pronunțate pe aripi și coadă decât adulții. Striurile dispar treptat pe măsură ce se maturizează.
Modificări sezoniere
Nu există schimbări majore de penaj între sezoane. Penajul poate deveni ușor mai tern prin uzură spre sfârșitul sezonului de reproducere, înainte de năpârlirea de toamnă.
Dimorfism sexual
Masculii sunt mai viu colorați, cu nuanțe de galben mai intense pe aripi, coadă și piept. Femelele sunt mai palide, cu tonuri mai cenușii-verzui și mai puțin galben.

Cum se identifică

  1. 1

    Culoarea generală

    Căutați o pasăre robustă, cu un penaj predominant verde-măsliniu sau cenușiu-verzui.

  2. 2

    Pata galbenă de pe aripă

    Aceasta este cea mai distinctivă trăsătură. Observați pata galbenă strălucitoare de pe remigele primare și secundare, vizibilă atât la repaus, cât și în zbor.

  3. 3

    Pata galbenă de pe coadă

    La baza penelor exterioare ale cozii, veți observa pete galbene, mai evidente în zbor.

  4. 4

    Ciocul

    Ciocul este conic și puternic, de culoare roz-cenușie, adaptat pentru semințe.

  5. 5

    Cântecul și apelurile

    Ascultați trilul vibrat, prelungit ('dzweeeeee') și apelurile scurte, puternice ('chup').

  6. 6

    Comportamentul

    Observați-le în stoluri, hrănindu-se pe sol sau în arbuști, sau masculii cântând de pe puncte înalte.

Habitat și răspândire

Biomi
Păduri de foioase și mixte, zone de tufișuri, parcuri, grădini, livezi, cimitire, margini de drumuri, zone agricole cu garduri vii.
Răspândire geografică
Europa, nordul Africii, vestul Asiei. Introdusă în Australia și Noua Zeelandă.
Interval altitudinal
De la nivelul mării până la aproximativ 1500-2000 m în zonele montane, în funcție de disponibilitatea hranei și a habitatului.
Medii preferate
Preferă habitatele deschise cu arbori și arbuști dispersați, în special cele cu conifere sau arbuști cu fructe de pădure, care oferă hrană și locuri de cuibărit. Se adaptează bine la mediile antropice.

Comportament

Timp de activitate
Diurnă
Obiceiuri alimentare
Se hrănește predominant cu semințe, în special cele de buruieni, copaci (ulm, mesteacăn, arin) și arbuști (măceș, păducel). Consumă și muguri, fructe de pădure și, ocazional, insecte, în special în perioada de hrănire a puilor. Caută hrană pe sol, în arbuști și în copaci. Folosește ciocul puternic pentru a sparge semințele.
Comportament social
În afara sezonului de reproducere, verdelele sunt păsări foarte sociale, formând stoluri mari, adesea mixte cu alte specii de cinteze. În timpul reproducerii, devin teritoriale, dar pot cuibări în colonii mici, la distanțe relativ mici între cuiburi.
Tipar de zbor
Zbor ondulat, cu bătăi rapide de aripi alternând cu planări scurte. În zbor, pata galbenă de pe aripi este foarte vizibilă. Zborul de paradă al masculului este un zbor lent, fluturat, cu aripile ridicate.
Tipar de migrație
Majoritatea populațiilor din Europa de Vest sunt sedentare. Populațiile din nordul și estul Europei, precum și din Asia, sunt migratoare parțiale sau complete, deplasându-se spre sud și vest în timpul iernii. În România, este o specie rezidentă, dar și de pasaj și iernare pentru populațiile nordice.
Teritorialitate
Masculii își apără teritoriul de cuibărit prin cântec și afișări vizuale, dar nu sunt extrem de agresivi. Teritoriile sunt relativ mici, permițând cuibărirea în proximitate.

Cântec și chemări

Cântec
Cântecul este un amestec de triluri rapide, fluierături melodioase și sunete nazale, adesea repetate. Include un tril caracteristic, prelungit, vibrat, care sună ca un 'dzweeeeee' sau 'dzzzzzzzzzzzz'. Cântă adesea de pe un punct înalt sau în zborul de paradă.
Chemare
Cel mai comun apel este un 'chup' sau 'chup-chup' scurt și puternic. De asemenea, emit un 'tweeet' nazal și un 'tsui-it' ascuțit. În stol, comunică printr-o serie de ciripituri și fluierături.
Când vocalizează
Cântă pe tot parcursul anului, dar cel mai intens în perioada de reproducere, din februarie până în iulie. Apelurile sunt auzite frecvent în timpul hrănirii și în zbor.

Reproducere

Sezon de reproducere
Martie-august, cu două sau chiar trei ponte pe an.
Obiceiuri de cuibărit
Cuibul este construit de femelă, de obicei într-un arbust dens, într-un copac tânăr sau într-un gard viu, la o înălțime de 1-3 metri de la sol. Este o construcție îngrijită, în formă de cupă, făcută din rădăcini subțiri, mușchi, licheni, iarbă, căptușită cu păr, pene și puf vegetal.
Mărimea ouatului
4-6 ouă
Descrierea oului
4-6 ouă, albe-albăstrui sau alb-verzui, cu pete și puncte maro-roșcate sau violet, mai dense la capătul lat. Dimensiune medie: 19 x 14 mm.
Perioada de incubație
12-14 zile, realizată predominant de femelă.
Perioada de zburătăcire
13-16 zile de la eclozare. Puii sunt hrăniți de ambii părinți.
Îngrijire parentală
Ambii părinți hrănesc puii, inițial cu insecte și larve, apoi cu semințe regurgitate. Masculul hrănește femela în timpul incubației.

Unde se găsește

Grădini și parcuri

Sunt foarte comune în zonele urbane și suburbane cu vegetație, mai ales dacă există arbuști și copaci care produc semințe.

Margini de pădure și zone de tufișuri

Preferă habitatele deschise cu arbori și arbuști dispersați, unde pot găsi hrană și locuri de cuibărit.

Zone agricole cu garduri vii

Gardurile vii și arbuștii de la marginea câmpurilor oferă adăpost și hrană.

Hrănitoare pentru păsări

Sunt vizitatori frecvenți ai hrănitoarelor, mai ales iarna, unde consumă semințe de floarea-soarelui și alte semințe.

Sfaturi de teren

  1. Ascultați cântecul. Cântecul distinctiv, cu trilul său vibrat, este adesea primul indiciu al prezenței lor.
  2. Căutați în stoluri. În afara sezonului de reproducere, căutați stoluri de cinteze și alte fringilide; verdelele se vor afla adesea printre ele.
  3. Verificați hrănitoarele. Dacă aveți o hrănitoare în grădină, verdelele sunt vizitatori obișnuiți, mai ales dimineața și seara.
  4. Observați zborul. Pata galbenă de pe aripi este foarte vizibilă în zborul ondulat, ajutând la identificare.
  5. Fiți atenți la arbuștii cu semințe. Verdelele se hrănesc cu semințe de arbuști precum măceșul sau păducelul, așa că verificați aceste zone.

Specii similare

Cinteză

Fringilla coelebs

Cinteza mascul are capul albastru-cenușiu, pieptul roz-portocaliu și o pată albă pe aripă, nu galbenă. Femela de cinteză este mai maronie și nu are nuanțele verzui ale verdelelor. Cinteza are un zbor mai direct și un cântec diferit.

Scatiul

Spinus spinus

Scatiul este mai mic și mai zvelt, cu un penaj mai intens galben-verzui și dungi negre pe aripi și coadă. Masculul are o căciuliță neagră distinctivă. Cântecul și apelurile sunt, de asemenea, diferite.

Canarul sălbatic

Serinus serinus

Canarul sălbatic este mai mic, cu un penaj mai galben și striuri mai pronunțate pe flancuri. Are un cioc mai mic și un cântec mai rapid și mai înalt.

Date rapide

Nume comun:
Verdele
Nume științific:
Carduelis chloris
Familie:
Fringillidae
Lungime:
14-16 cm
Greutate:
25-34 g
Dieta principală:
Semințe
Statut de conservare IUCN:
Least Concern
Habitat:
Grădini, parcuri, margini de pădure

Curiozități

  • Verdelele sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a sparge semințe dure datorită ciocului lor puternic și conic.
  • Cântecul masculului este adesea emis în timpul unui zbor de paradă lent, fluturat, cu aripile ridicate, pentru a atrage femelele.
  • În unele părți ale lumii, verdelele au fost introduse de oameni și au stabilit populații sălbatice, cum ar fi în Australia și Noua Zeelandă.
  • Populațiile de verdele au fost afectate în unele zone de o boală parazitară numită trichomonoză, care le afectează gâtul și le îngreunează înghițirea.

Clasificare științifică

Regn
Animalia
Încrengătură
Chordata
Clasă
Aves
Ordinul
Passeriformes
Familia
Fringillidae
Gen
Carduelis
Specie
Carduelis chloris

Explorează Verdele

Identifică păsări oriunde

Gratuit pe iOS, Android și Web. Identificare prin foto și sunet, bază de date completă a speciilor și lista ta personală.

Deschide în aplicație