Birdby LogoBirdby
Porumbelul gulerat (Columba palumbus)

Porumbelul gulerat

Neamenințat (Least Concern - LC). Populația globală este în creștere.

Columba palumbus

Ai văzut o pasăre? Identific-o instant cu aplicația Birdby

Deschide aplicația

Despre specie

Porumbelul gulerat este cea mai mare și mai comună specie de porumbel din Europa. Este o pasăre robustă, cu un penaj predominant gri-albăstrui, recunoscută ușor prin petele albe de pe gât și aripile albe vizibile în zbor. Este o specie adaptabilă, răspândită într-o gamă largă de habitate, de la păduri la zone urbane, fiind o prezență familiară în parcuri și grădini. Populațiile au crescut semnificativ în ultimii ani, în special în habitatele urbane.

Mărime și longevitate

Lungime
40-45 cm
Anvergură
68-80 cm
Greutate
300-615 g
Longevitate
Până la 17 ani în sălbăticie, în medie 3 ani.
Dieta
Preponderent erbivoră, compusă din semințe (cereale, rapiță, floarea soarelui), frunze tinere, muguri, boboci de flori, fructe de pădure (ghinde, jir, mure) și, ocazional, nevertebrate mici.

Caracteristici fizice

Penaj
Adulții au capul și gâtul gri-albăstrui, cu o pată mare, albă, de o parte și de alta a gâtului, încadrată de o irizație verde-metalic și purpurie. Spatele și părțile superioare sunt gri-verzui, cu penele primare ale aripilor negricioase. Pieptul este rozaliu-violet, trecând la gri-deschis pe abdomen. Sub coadă, penajul este alb. O trăsătură distinctivă este dunga albă vizibilă pe aripa superioară în timpul zborului.
Formă cioc
Scurt, subțire, cu vârful gălbui și baza roșiatică, cu ceară albicioasă la bază.
Culoarea ochilor
Galben-pal sau galben-portocaliu, cu o bordură fină roșie în jurul pupilei.
Culoarea picioarelor
Roșu-violaceu deschis.
Trăsături distinctive
Petele albe de pe gât și dunga albă de pe aripi (vizibilă în zbor) sunt cele mai importante trăsături de identificare, împreună cu dimensiunea sa mare. Silueta robustă, coada relativ lungă și zborul rapid, cu bătăi puternice de aripi, sunt, de asemenea, caracteristici.
Aspect juvenil
Păsările tinere sunt mai terne, cu penajul mai uniform gri, fără petele albe de pe gât sau cu pete abia vizibile. Irizațiile verzi și purpurii de pe gât sunt absente sau slab dezvoltate. Ochii sunt inițial maronii, devenind galbeni pe măsură ce pasărea se maturizează. Banda albă de pe aripi este mai puțin vizibilă sau absentă.
Modificări sezoniere
Nu prezintă schimbări semnificative de penaj în funcție de sezon. Penajul poate părea mai uzat la sfârșitul sezonului de reproducere, înainte de năpârlire.
Dimorfism sexual
Minim. Ambele sexe arată similar, deși masculul poate avea culori ușor mai intense și gulerul alb mai pronunțat.

Cum se identifică

  1. 1

    Dimensiune și siluetă

    Este cel mai mare porumbel din Europa, cu o siluetă robustă și o coadă relativ lungă. Se distinge de rasele de porumbei domestici prin dimensiunea sa superioară.

  2. 2

    Petele albe de pe gât

    Adulții au două pete mari, albe, pe lateralele gâtului, încadrate de penaj irizat verde și purpuriu. Aceasta este cea mai fiabilă trăsătură pentru identificarea adulților.

  3. 3

    Banda albă de pe aripi

    În zbor, o dungă albă proeminentă este vizibilă pe marginea superioară a aripilor, contrastând cu penajul închis al aripilor. Absența acestei benzi la tineri sau la alte specii este un indiciu cheie.

  4. 4

    Colorit general

    Penajul este predominant gri-albăstrui, cu piept rozaliu și abdomen deschis. Tonurile sunt mai calde decât la porumbelul de scorbură.

  5. 5

    Vocea

    Cântecul distinctiv 'doo-doo-doo-doo-doo' este ușor de recunoscut și, adesea, primul indiciu al prezenței sale.

  6. 6

    Zgomotul aripilor

    La decolare, zgomotul puternic, 'clac-clac', al aripilor este caracteristic și un bun element de identificare auditivă.

Habitat și răspândire

Biomi
Păduri de foioase și mixte, păduri de conifere, zone agricole, parcuri urbane, grădini, zone suburbane, rânduri de arbori, livezi.
Răspândire geografică
Răspândit în toată Europa, vestul Asiei și nordul Africii. În România este o specie comună în aproape toate tipurile de pădure, parcuri și zone cultivate.
Interval altitudinal
De la nivelul mării până la aproximativ 1000-1500 m, local chiar mai sus.
Medii preferate
Preferă marginile de pădure, parcurile cu copaci înalți și zonele agricole adiacente, care oferă atât locuri de cuibărit sigure, cât și surse abundente de hrană.

Comportament

Timp de activitate
Durnă, activă de la răsăritul soarelui până la apus. Se hrănește intens dimineața devreme și seara târziu.
Obiceiuri alimentare
Se hrănește în principal pe sol, căutând semințe și frunze. Vizitează frecvent culturile agricole. În zonele urbane, se adaptează la hrana oferită de oameni. Înghite semințele întregi, folosind gulerul pentru a le digera. Bea apă regulat, scufundând ciocul și sugând apa, spre deosebire de alte păsări care iau înghițituri mici.
Comportament social
În afara sezonului de reproducere, formează grupuri mari, uneori de mii de indivizi, în special în timpul migrației sau hrănirii în câmpuri. În timpul reproducerii, sunt mai solitari, deși pot cuibări în colonii mici în anumite habitate. Este o pasăre relativ încrezătoare în preajma oamenilor, mai ales în mediul urban.
Tipar de zbor
Zbor direct, rapid și puternic, cu bătăi energice de aripi. La decolarea de pe sol, produce un zgomot distinctiv al aripilor. Planează rar. Poate fi observat planând în cercuri la înălțime, în special în timpul curtarelor.
Tipar de migrație
Populațiile din nordul și estul Europei sunt migratoare, iernând în sudul și vestul Europei și nordul Africii. Populațiile din vestul și sudul Europei (inclusiv din România) sunt în mare parte sedentare, deși pot efectua mișcări locale pentru hrană. Migrația are loc în stoluri mari, în special toamna.
Teritorialitate
Masculii își apără teritoriul de cuibărit prin zboruri de curtare și chemări specifice, însă în afara sezonului de reproducere, teritorialismul este redus, petrecându-și timpul în grupuri mari.

Cântec și chemări

Cântec
Chemarea masculului este un 'doo-doo-doo-doo-doo' profund, melancolic și repetitiv, adesea descris ca 'roocoo-cooo-coo-coo'. Sunetul poate varia ușor în ritm și accent, dar structura generală de cinci silabe este distinctivă. Poate fi auzit pe tot parcursul anului, dar mai ales în sezonul de reproducere.
Chemare
Pe lângă cântecul de curtare, emite un 'huu-huu' scurt, cu două silabe, ca alarmă. Când este deranjat, produce un 'coo-coo' aspru, iar la decolare, aripile produc un zgomot distinctiv de 'clac-clac'.
Când vocalizează
Cântă de la prima lumină a dimineții până seara târziu, în special în timpul sezonului de împerechere. Poate fi auzit și în nopțile cu lună plină.

Reproducere

Sezon de reproducere
Sezonul de reproducere este extins, de la martie-aprilie până în septembrie-octombrie, cu un vârf în mai-iulie. Pot avea 2-3 ponte pe an, uneori chiar 4.
Obiceiuri de cuibărit
Cuibul este rudimentar, o platformă plată și subțire de bețe și crenguțe, adesea căptușită cu rădăcini sau frunze, construită în copaci (în special la bifurcații sau pe crengi orizontale), tufișuri dense sau, în zonele urbane, pe clădiri. Ambele sexe participă la construcția cuibului și la îngrijirea puilor.
Mărimea ouatului
2 ouă per pontă.
Descrierea oului
De obicei 2 ouă, albe, lucioase, eliptice, cu o dimensiune medie de aproximativ 41 x 29 mm.
Perioada de incubație
16-17 zile. Ambele sexele clocesc, cu masculul în timpul zilei și femela noaptea.
Perioada de zburătăcire
Puii rămân în cuib aproximativ 17-34 de zile, dar de obicei 20-22 de zile. Sunt îngrijiți de ambii părinți și hrăniți cu 'lapte de porumbel' (o secreție nutritivă din gusa părinților).
Îngrijire parentală
Ambii părinți hrănesc puii cu 'lapte de porumbel', o substanță bogată în proteine și grăsimi produsă în gușă. După ce puii părăsesc cuibul, sunt încă hrăniți de părinți pentru o perioadă scurtă, înainte de a deveni independenți.

Unde se găsește

Parcuri și grădini urbane

Foarte comuni în orașe, unde se hrănesc pe gazon și își fac cuiburi în copaci înalți.

Margini de pădure și păduri mixte

Habitatele lor tradiționale, unde găsesc hrană (ghinde, jir) și locuri sigure pentru cuiburi.

Zone agricole

Câmpurile cultivate cu cereale, rapiță sau floarea soarelui sunt locuri preferate de hrănire, mai ales în stoluri mari.

Zone suburbane

Grădinile cu copaci înalți și surse de hrană suplimentară le atrag în apropierea locuințelor umane.

Sfaturi de teren

  1. Ascultați cântecul. Cântecul 'roocoo-cooo-coo-coo' este adesea cel mai simplu mod de a detecta prezența unui porumbel gulerat, chiar și înainte de a-l vedea. Localizați exemplarul care cântă dintr-un copac înalt.
  2. Căutați în copaci înalți. Sunt adesea perch-ați pe ramurile superioare ale copacilor, observând împrejurimile. Cuiburile sunt, de asemenea, situate în copaci.
  3. Observați în timpul hrănirii. Căutați pe pământ în parcuri, grădini sau câmpuri cultivate. Această specie este adesea relativ non-timidă și permite o observație mai atentă.
  4. Urmăriți zborul. Banda albă de pe aripi este un indicator excelent în zbor, iar zgomotul puternic de 'clac-clac' de la decolare este inconfundabil.
  5. Comparați cu alte specii. Fiți atenți la diferențele cheie față de porumbelul de scorbură (lipsa petelor albe de pe gât și a benzii albe de pe aripi) și porumbelul de casă (dimensiune, formă și marcaje specifice).

Specii similare

Porumbelul de scorbură

Columba oenas

Porumbelul gulerat este considerabil mai mare. Porumbelul de scorbură nu are petele albe și irizațiile de pe gât și nici banda albă de pe aripi. Este mai uniform gri-albăstrui, cu ochi negri și două dungi negre scurte pe aripi, spre deosebire de dunga albă continuă a porumbelului gulerat.

Porumbelul de casă (domestic)

Columba livia domestica

Porumbelul gulerat este mai mare, cu o construcție mai robustă. Porumbelul de casă are o varietate mare de culori, dar formele sălbatice sau semi-sălbatice au adesea două dungi negre distincte pe aripi și nu prezintă petele albe de pe gât, ci o pată albă vizibilă la baza cozii (rumbă albă), care la porumbelul gulerat este gri.

Turturica

Streptopelia turtur

Turturica este mult mai mică, cu un penaj mai delicat, nuanțe rozalii pe piept și un model distinctiv alb cu negru, ca o tablă de șah, pe lateralele gâtului, nu o pată albă compactă. Zborul turturicii este mai agil și mai puțin liniar.

Date rapide

Clasa de zbor:
Zbor puternic, rapid, cu bătăi rapide de aripi.
Tip de cuib:
Rudimentar, din crenguțe, pe copaci sau arbuști.
Etimologia numelui științific:
'Columba' înseamnă porumbel (latină), 'palumbus' înseamnă porumbel sălbatic (latină).
Dieta principală:
Semințe, cereale, frunze, fructe de pădure.
Status populație:
Populație în creștere, în special în habitatele urbane.
Durată de viață maximă în sălbăticie:
17 ani

Curiozități

  • Porumbelul gulerat este cea mai mare specie de porumbel din Europa, mult mai mare decât un porumbel domestic mediu.
  • Părinții porumbei gulerat își hrănesc puii cu o substanță nutritivă asemănătoare laptelui, produsă în gușă, numită 'lapte de porumbel'.
  • Adaptabilitatea sa l-a făcut să prospere în mediile urbane, unde a coexistat cu oamenii, profitând de parcuri și surse de hrană.
  • În timpul migrației, pot forma stoluri impresionante de mii de indivizi.
  • Zgomotul distinctiv de 'clac-clac' al aripilor când decolează este produs de penele primare care se lovesc între ele.

Clasificare științifică

Regn
Animalia
Încrengătură
Chordata
Clasă
Aves
Ordinul
Columbiformes
Familia
Columbidae
Gen
Columba
Specie
Columba palumbus

Explorează Porumbelul gulerat

Identifică păsări oriunde

Gratuit pe iOS, Android și Web. Identificare prin foto și sunet, bază de date completă a speciilor și lista ta personală.

Deschide în aplicație