Prepeliță

Despre specie

Prepelița (Coturnix coturnix) este o pasăre mică, terestră, din familia fazanilor, cunoscută pentru penajul său camuflat și pentru cântecul distinctiv al masculului. Este o specie migratoare, răspândită pe o arie largă în Europa, Asia și Africa, preferând habitatele deschise, agricole și ierboase. Este singura specie de prepeliță migratoare din Europa.

Mărime și longevitate

Lungime

16-18 cm

Anvergură

32-35 cm

Greutate

70-150 g

Longevitate

2-3 ani în sălbăticie

Dieta

Omnivoră, predominant semințe și insecte

Caracteristici fizice

Penaj

Penaj predominant maro-gălbui, cu striații negre și dungi albe-crem, oferind un camuflaj excelent în vegetația înaltă. Spatele este mai închis la culoare, cu pete și dungi longitudinale. Abdomenul este mai deschis, albicios-crem.

Formă cioc

Cioc scurt, conic, de culoare gri-maroniu, adaptat pentru culesul semințelor și insectelor de la sol.

Culoarea ochilor

Ochi de culoare maro închis.

Culoarea picioarelor

Picioare scurte, de culoare roz-gălbuie.

Trăsături distinctive

Dimensiunea mică, forma rotunjită, penajul camuflat și coada scurtă. Masculul are o pată întunecată pe gât și o dungă albă distinctivă sub ochi, care se extinde spre gât.

Aspect juvenil

Puii și juvenilii seamănă cu femelele, dar au un penaj mai puțin distinctiv, cu striații mai fine și culori mai șterse. Le lipsește pata gulară a masculului adult.

Modificări sezoniere

Nu există schimbări semnificative de penaj între sezoane. Penajul de reproducere este identic cu cel non-reproductiv, diferențele fiind legate mai mult de intensitatea culorilor și uzura penajului.

Dimorfism sexual

Masculul are o pată negricioasă sau maro închis pe gât și o dungă albă-crem care pornește de la baza ciocului și se extinde pe laturile gâtului, formând un 'ancoraj'. Femela nu are această pată gulară, iar penajul ei este mai uniform, cu striații mai puțin pronunțate pe piept. În general, femela este puțin mai mare și mai grea decât masculul.

Cum se identifică

1. 1

   Cântecul masculului

   Cel mai ușor mod de a identifica prepelița este prin cântecul distinctiv al masculului: un 'pit-pal-pit' repetitiv și ritmic, adesea auzit în zori, amurg sau noaptea. Este inconfundabil odată ce a fost învățat.

2. 2

   Dimensiune și formă

   Este o pasăre mică, rotunjită, cu coadă scurtă, care se mișcă rapid prin vegetația densă. Rar este văzută în zbor sau pe teren deschis.

3. 3

   Penajul camuflat

   Penajul maro-gălbui cu striații negre și dungi albe oferă un camuflaj excelent. Căutați o pasăre care se mișcă discret la baza vegetației.

4. 4

   Diferențe sexuale (mascul)

   Masculul are o pată întunecată pe gât și o dungă albă distinctivă sub ochi, care se extinde spre gât, formând un 'ancoraj'. Aceasta este vizibilă dacă pasărea este observată de aproape.

5. 5

   Comportament la deranj

   Când este deranjată, preferă să alerge și să se ascundă. Dacă este forțată să zboare, o va face cu un zbor rapid și direct, la înălțime mică, aterizând rapid înapoi în vegetație.

Habitat și răspândire

Biomi

Pajiști, stepe, terenuri agricole (cereale, lucernă), fânețe, zone cu vegetație ierboasă înaltă și densă.

Răspândire geografică

Răspândită în Europa, Asia și Africa. Cuibărește în cea mai mare parte a Europei (cu excepția nordului extrem), în Asia Centrală și de Vest. Iernează în Africa subsahariană și în sudul Asiei (India, Pakistan).

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la altitudini de aproximativ 2000 de metri, în funcție de regiune și disponibilitatea habitatului.

Medii preferate

Preferă habitatele deschise, cu vegetație ierboasă densă, care oferă atât hrană, cât și adăpost. Evită pădurile dense și zonele montane înalte.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă, dar masculii pot cânta și în timpul nopții, mai ales în nopțile cu lună plină.

Obiceiuri alimentare

Se hrănește predominant la sol, căutând semințe de ierburi și plante cultivate (grâu, orz, ovăz), frunze tinere, muguri și o varietate de insecte (gândaci, lăcuste, furnici, larve). Puii se hrănesc aproape exclusiv cu insecte în primele săptămâni de viață.

Comportament social

În timpul sezonului de reproducere, sunt solitare sau în perechi. În timpul migrației și în zonele de iernare, pot forma grupuri mai mari.

Tipar de zbor

Zborul este rapid, direct, cu bătăi rapide de aripi, de obicei la înălțime mică deasupra solului. Preferă să alerge și să se ascundă în vegetație decât să zboare, ridicându-se în aer doar când este forțată sau în timpul migrației.

Tipar de migrație

Este o specie migratoare pe distanțe lungi. Populațiile europene și asiatice migrează spre sud, în Africa subsahariană și sudul Asiei, pentru a ierna. Migrația de primăvară are loc în aprilie-mai, iar cea de toamnă în august-octombrie.

Teritorialitate

Masculii sunt teritoriali în timpul sezonului de reproducere, apărându-și teritoriul prin cântec și, ocazional, prin confruntări fizice cu alți masculi.

Reproducere

Sezon de reproducere

Mai-iulie, cu posibilitatea a două ponte în zonele cu condiții favorabile.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibul este o simplă adâncitură în sol, căptușită cu iarbă uscată și frunze, bine ascunsă în vegetația densă. Femela construiește cuibul și incubează ouăle.

Mărimea ouatului

6-18 ouă (media 8-13)

Descrierea oului

6-18 ouă, de obicei 8-13. Sunt de culoare crem-gălbuie sau maro-oliv, cu pete și puncte maro închis sau negricioase, distribuite neregulat.

Perioada de incubație

17-20 zile

Perioada de zburătăcire

Puii sunt nidifugi, părăsesc cuibul la scurt timp după eclozare (câteva ore). Devine complet independenți și capabili de zbor la aproximativ 19-20 de zile.

Îngrijire parentală

Doar femela se ocupă de incubarea ouălor și de creșterea puilor. Masculul poate rămâne în apropiere, dar nu participă direct la îngrijirea puilor.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Ascultați cântecul. Cel mai eficient mod de a detecta prepelițele este prin ascultarea cântecului masculului, mai ales în zori și amurg. Cântecul este puternic și distinctiv.
2. Fiți răbdători și discreți. Prepelițele sunt păsări timide și bine camuflate. Rămâneți nemișcați și observați cu atenție baza vegetației. Folosiți binoclul.
3. Căutați în habitate potrivite. Concentrați-vă căutările în zonele cu iarbă înaltă și densă, departe de perturbările umane. Evitați zonele cu trafic intens sau cu vegetație rară.
4. Observați comportamentul la deranj. Dacă o prepeliță este deranjată și zboară, rețineți locul unde a aterizat și încercați să o relocalizați vizual sau auditiv.

Specii similare

Date rapide

Statut de conservare IUCN:

Least Concern

Tip de dietă:

Omnivoră

Tip de migrație:

Migratoare pe distanțe lungi

Habitat principal:

Pajiști, terenuri agricole, stepe

Cântec distinctiv:

'Pit-pal-pit' ritmic

Curiozități

• Prepelița este singura specie de prepeliță migratoare din Europa, parcurgând mii de kilometri între zonele de cuibărit și cele de iernare.
• Cântecul masculului este atât de puternic încât poate fi auzit de la o distanță de peste un kilometru, fiind un indicator cheie al prezenței speciei.
• Deși sunt păsări terestre, prepelițele sunt capabile de zboruri lungi și susținute în timpul migrației, traversând chiar și Marea Mediterană.
• Puii de prepeliță sunt extrem de precoci, părăsind cuibul la doar câteva ore după eclozare și fiind capabili să se hrănească singuri.
• În unele culturi, prepelița este considerată un simbol al primăverii și al fertilității, datorită sosirii sale anuale și a numărului mare de ouă depuse.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Galliformes

Familia

Phasianidae

Gen

Coturnix

Specie

Coturnix coturnix

Explorează Prepeliță