Măcăleandru

Despre specie

Măcăleandrul (Erithacus rubecula) este o pasăre mică, robustă, recunoscută ușor prin pieptul său portocaliu-roșcat. Este o specie comună și larg răspândită în Europa, vestul Asiei și nordul Africii, fiind adesea întâlnită în grădini și parcuri, dar și în păduri. Este cunoscută pentru cântecul său melodios și pentru comportamentul său curios și relativ neînfricat față de oameni.

Mărime și longevitate

Lungime

12.5-14 cm

Anvergură

20-22 cm

Greutate

16-22 g

Longevitate

2-5 ani (în sălbăticie, maxim înregistrat 19 ani)

Dieta

Omnivor (predominant insectivor)

Caracteristici fizice

Penaj

Adulții au pieptul și fața (fruntea, obrajii și gâtul) de un portocaliu-roșcat distinctiv, mărginit de o bandă gri-albăstruie pe părțile laterale ale gâtului și pieptului. Spatele, aripile și coada sunt de culoare maro-oliv, iar abdomenul este albicios. Picioarele sunt maro-rozalii.

Formă cioc

Cioc subțire, ascuțit, de culoare maro închis spre negru, adaptat pentru prinderea insectelor.

Culoarea ochilor

Maro închis

Culoarea picioarelor

Maro-rozaliu

Trăsături distinctive

Pieptul și fața portocaliu-roșcate sunt cele mai distinctive trăsături. Postura sa adesea verticală și mișcările sacadate ale cozii sunt, de asemenea, caracteristice.

Aspect juvenil

Juvenilii sunt complet maro, cu pete maro închis și crem pe cap, spate și piept, oferind un aspect pestriț. Le lipsește complet portocaliul caracteristic adulților. Penajul portocaliu începe să apară treptat după prima năpârlire, în prima toamnă.

Modificări sezoniere

Nu există variații semnificative ale penajului între sezoanele de reproducere și non-reproducere la adulți. Penajul rămâne constant pe tot parcursul anului.

Dimorfism sexual

Nu există dimorfism sexual pronunțat; masculii și femelele au un penaj aproape identic. Masculii pot fi, în medie, puțin mai mari, dar diferența este insesizabilă pe teren.

Cum se identifică

1. 1

   Culoarea pieptului și a feței

   Căutați pata distinctivă portocaliu-roșcată care acoperă fruntea, obrajii, gâtul și pieptul. Aceasta este cea mai sigură trăsătură de identificare la adulți.

2. 2

   Culoarea spatelui

   Observați spatele maro-oliv, care contrastează cu portocaliul pieptului.

3. 3

   Comportamentul

   Măcăleandrul este adesea curios și se apropie de oameni. Căutați-l sărind pe sol sau pe ramuri joase, cu mișcări sacadate ale cozii și o postură adesea verticală.

4. 4

   Cântecul

   Ascultați cântecul său melodios, triluit, cu o calitate melancolică. Este activ vocal pe tot parcursul anului.

5. 5

   Juvenilii

   Rețineți că juvenilii sunt pestriți, maro cu pete crem, și nu au penajul portocaliu. Aceștia pot fi mai greu de identificat fără experiență.

Habitat și răspândire

Biomi

Păduri de foioase și mixte, parcuri, grădini, livezi, cimitire, tufișuri, zone cu vegetație densă.

Răspândire geografică

Europa, vestul Asiei (până în Siberia de Vest), nordul Africii (inclusiv Insulele Canare și Madeira). În România, este o specie comună și larg răspândită pe tot teritoriul.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la altitudini de peste 2000 m în zonele montane, în special în timpul verii.

Medii preferate

Preferă zonele cu subarboret dens, arbuști și copaci, unde poate găsi adăpost și hrană. Este tolerant la prezența umană și se adaptează bine în mediile antropice.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă. Este activă de la răsăritul soarelui până la apus, iar masculii pot cânta și în timpul nopții, mai ales în zonele urbane iluminate artificial.

Obiceiuri alimentare

Se hrănește predominant cu nevertebrate mici (insecte, păianjeni, viermi, melci), pe care le caută pe sol, printre frunze sau în vegetația joasă. Consumă și fructe de pădure, semințe și resturi alimentare, mai ales în timpul iernii. Adesea urmărește animale mai mari (mistreți, oameni) pentru a prinde insectele deranjate de aceștia.

Comportament social

În general, este o pasăre solitară și teritorială, mai ales în timpul sezonului de reproducere. În afara sezonului de reproducere, pot forma grupuri mici, dar rămân destul de individualiste. Agresivitatea teritorială este notabilă, în special între masculi.

Tipar de zbor

Zborul este rapid, direct, adesea cu bătăi scurte de aripi, alternând cu planări scurte. Nu zboară pe distanțe foarte lungi în mod obișnuit, preferând să se deplaseze prin salturi scurte și zboruri joase între arbuști.

Tipar de migrație

Populațiile din nordul și estul Europei sunt migratoare, iernând în sudul și vestul Europei și nordul Africii. Populațiile din vestul și sudul Europei, inclusiv o parte din cele din România, sunt rezidente sau parțial migratoare, efectuând deplasări scurte. În România, este o specie rezidentă, dar și de pasaj și de iernare, cu populații nordice care tranzitează sau iernează aici.

Teritorialitate

Extrem de teritorială, în special masculii în timpul sezonului de reproducere. Își apără teritoriul prin cântec și, dacă este necesar, prin lupte fizice. Chiar și femelele pot fi teritoriale în timpul iernii.

Reproducere

Sezon de reproducere

Martie-august, cu două sau chiar trei ponte pe an.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibul este construit de femelă, de obicei aproape de sol, în cavități, scorburi, crăpături de ziduri, sub rădăcini de copaci, în tufișuri dense sau chiar în obiecte artificiale (ghivece, cutii poștale). Este o construcție voluminoasă, în formă de cupă, din frunze uscate, mușchi, iarbă, rădăcini, căptușit cu păr și pene.

Mărimea ouatului

4-7 ouă (cel mai frecvent 5-6)

Descrierea oului

4-7 ouă, de culoare alb-crem sau alb-gălbui, cu pete roșcate-maronii, mai dense la capătul gros. Dimensiuni medii: 20 x 15 mm.

Perioada de incubație

12-15 zile, realizată în principal de femelă.

Perioada de zburătăcire

12-15 zile de la eclozare. Puii părăsesc cuibul înainte de a putea zbura bine, fiind îngrijiți de ambii părinți încă 2-3 săptămâni.

Îngrijire parentală

Ambii părinți hrănesc puii. Masculul poate hrăni puii din prima pontă în timp ce femela începe a doua pontă.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Ascultați cântecul. Cântecul măcăleandrului este distinctiv și poate fi auzit pe tot parcursul anului, chiar și în zilele blânde de iarnă. Este adesea primul indiciu al prezenței sale.
2. Căutați în vegetația joasă. Măcăleandrul se hrănește adesea pe sol sau în apropierea acestuia, printre frunze căzute și în subarboret. Fiți atenți la mișcări în aceste zone.
3. Fiți răbdători și tăcuți. Deși sunt curioși, o abordare lentă și silențioasă va crește șansele de a-i observa fără a-i speria.
4. Verificați zonele cu hrană suplimentară. În timpul iernii, măcăleandrul poate fi atras de hrănitoarele pentru păsări care oferă semințe, fructe uscate sau larve de insecte.

Specii similare

Date rapide

Nume comun:

Măcăleandru

Nume științific:

Erithacus rubecula

Familie:

Muscicapidae

Mărime:

Mică (12.5-14 cm)

Habitat:

Păduri, parcuri, grădini

Dietă:

Insecte, viermi, fructe de pădure

Statut de conservare:

Least Concern

Cântec:

Melodios, triluit, melancolic

Caracteristică distinctivă:

Piept și față portocaliu-roșcate

Curiozități

• Măcăleandrul este considerat pasărea națională a Marii Britanii.
• Este una dintre puținele păsări cântătoare care cântă pe tot parcursul anului, inclusiv iarna.
• Masculii pot cânta și noaptea, în special în zonele urbane iluminate, confundând lumina artificială cu lumina zorilor.
• Măcăleandrul este adesea asociat cu Crăciunul în cultura populară britanică, fiind reprezentat pe felicitări și decorațiuni.
• Este o pasăre teritorială și poate fi agresivă chiar și față de propria imagine reflectată într-o oglindă sau fereastră.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Passeriformes

Familia

Muscicapidae

Gen

Erithacus

Specie

Erithacus rubecula

Explorează Măcăleandru