Birdby LogoBirdby
Lișiță (Fulica atra)

Lișiță

Least Concern (LC)

Fulica atra

Ai văzut o pasăre? Identific-o instant cu aplicația Birdby

Deschide aplicația

Despre specie

Lișița (Fulica atra) este o pasăre acvatică de mărime medie, ușor de recunoscut prin penajul său negru-cenușiu și scutul frontal alb imaculat. Este o specie comună și larg răspândită în zonele umede din Palearctic și Australia, adaptată la viața pe apă, unde se hrănește predominant cu vegetație acvatică și nevertebrate. Este o pasăre teritorială în perioada de reproducere și poate fi observată adesea înotând sau scufundându-se în căutarea hranei.

Mărime și longevitate

Lungime
32-42 cm
Anvergură
65-78 cm
Greutate
585-1200 g (masculi), 490-1000 g (femele)
Longevitate
Până la 10-12 ani în sălbăticie
Dieta
Omnivoră, predominant ierbivoră (vegetație acvatică, semințe, alge), dar consumă și nevertebrate acvatice (insecte, moluște, crustacee), pești mici și ouă de pește.

Caracteristici fizice

Penaj
Adulții au un penaj aproape în întregime negru-cenușiu, cu o nuanță mai închisă pe cap și gât. Corpul este mai deschis la culoare, cu o tentă cenușie. Nu există variații semnificative de penaj între sezoane.
Formă cioc
Cioc scurt, conic, de culoare alb-rozalie sau alb-gălbuie, cu o pată roșie-maronie la baza mandibulei superioare (vizibilă la unele subspecii sau indivizi). Scutul frontal este mare, neted, de culoare albă pură, extinzându-se pe frunte.
Culoarea ochilor
Irisul este de culoare roșie-aprinsă sau roșu-portocalie la adulți, contrastând puternic cu penajul închis.
Culoarea picioarelor
Picioare puternice, de culoare gri-verzui sau gri-albăstrui, cu degete lungi, lobate (nu palmate), adaptate pentru înot și mers pe vegetația plutitoare.
Trăsături distinctive
Scutul frontal alb imaculat și ciocul alb-rozaliu sunt cele mai distinctive trăsături. Degetele lobate sunt unice printre păsările acvatice comune. În zbor, se observă o bandă albă pe marginea posterioară a aripii.
Aspect juvenil
Puii sunt acoperiți cu un puf negru, cu capul și gâtul roșu-portocaliu și pete galbene pe corp. Juvenilii au penajul mai deschis la culoare decât adulții, cu o tentă maronie-cenușie, gâtul și pieptul albicioase. Scutul frontal este mai mic și mai puțin vizibil, de culoare gri-albicioasă, iar ciocul este gri-rozaliu. Ochii sunt maronii, devenind roșii pe măsură ce se maturizează.
Modificări sezoniere
Nu există schimbări semnificative de penaj între sezoane la adulți. Penajul rămâne în mare parte uniform negru-cenușiu pe tot parcursul anului.
Dimorfism sexual
Dimorfismul sexual este minim. Masculii sunt în general puțin mai mari și mai grei decât femelele, dar diferențele de penaj sunt inexistente. Scutul frontal poate fi ușor mai mare la masculi.

Cum se identifică

  1. 1

    Scut frontal și cioc

    Căutați scutul frontal mare, neted, de culoare albă pură și ciocul alb-rozaliu. Acestea sunt cele mai distinctive trăsături ale lișiței adulte.

  2. 2

    Culoarea penajului

    Observați penajul negru-cenușiu uniform pe întregul corp, cu o nuanță mai închisă pe cap și gât.

  3. 3

    Ochi

    Irisul roșu-aprins al adulților contrastează puternic cu penajul închis și este un bun indicator.

  4. 4

    Picioare

    Deși greu de observat în apă, picioarele gri-verzui cu degete lobate sunt unice. În zbor, picioarele atârnă în spate.

  5. 5

    Comportament acvatic

    Urmăriți-o cum înoată, se scufundă frecvent pentru a se hrăni și cum își ia zborul alergând pe suprafața apei.

  6. 6

    Vocalizări

    Ascultați strigătele sale ascuțite, metalice, de tip "kewk" sau "pit", care sunt adesea emise în timpul interacțiunilor sociale sau teritoriale.

Habitat și răspândire

Biomi
Zone umede de apă dulce sau salmastră, lacuri, iazuri, râuri lente, canale, mlaștini, bălți, rezervoare, lagune costiere.
Răspândire geografică
Răspândită în Palearctic (Europa, Asia, Africa de Nord) și Australia. În Europa, este prezentă în aproape toate țările, cu excepția Islandei și a unor părți din Scandinavia de Nord. În România, este o specie comună și larg răspândită în zonele umede de câmpie și deal.
Interval altitudinal
De la nivelul mării până la altitudini de aproximativ 1000-1500 m, în funcție de disponibilitatea corpurilor de apă adecvate.
Medii preferate
Preferă apele liniștite sau lent curgătoare, cu vegetație acvatică abundentă (stuf, papură, nuferi) de-a lungul malurilor, care oferă adăpost și locuri de cuibărit. Se adaptează bine și la habitatele antropice, cum ar fi lacurile din parcuri sau iazurile de pescuit.

Comportament

Timp de activitate
Diurnă. Este activă în timpul zilei, căutând hrană și interacționând cu alte păsări.
Obiceiuri alimentare
Se hrănește predominant prin scufundări scurte (de obicei 1-3 secunde) pentru a culege vegetație de pe fundul apei sau nevertebrate. Poate, de asemenea, să pască vegetația de la suprafață sau de pe mal. Este o pasăre oportunistă și poate fura hrană de la alte păsări acvatice.
Comportament social
În afara sezonului de reproducere, lișițele sunt gregare, formând stoluri mari pe lacuri și rezervoare. În timpul reproducerii, devin teritoriale și agresive față de intruși, inclusiv față de alte lișițe. Pot fi observate lupte violente pentru apărarea teritoriului.
Tipar de zbor
Zborul este greoi și necesită o alergare pe apă pentru a-și lua avânt. Odată în aer, zborul este puternic și direct, cu bătăi rapide de aripi. Picioarele lungi atârnă în spate în timpul zborului. Nu este o zburătoare elegantă, dar poate parcurge distanțe considerabile în timpul migrației.
Tipar de migrație
Populațiile din nordul și estul Europei sunt migratoare, iernând în vestul și sudul Europei, Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Populațiile din vestul și sudul Europei sunt parțial migratoare sau sedentare. În România, este o specie parțial migratoare, cu populații rezidente și populații care sosesc pentru iernat sau tranzitează țara.
Teritorialitate
Extrem de teritorială în timpul sezonului de reproducere. Perechile își apără cu înverșunare teritoriul de cuibărit, folosind posturi de amenințare, strigăte și chiar atacuri fizice, inclusiv lovituri cu picioarele.

Cântec și chemări

Cântec
Nu are un cântec propriu-zis. Vocalizările sunt mai degrabă strigăte și chemări.
Chemare
O gamă variată de strigăte ascuțite, scurte și explozive. Cel mai comun este un "kewk" sau "kewk-kewk" metalic, adesea repetat. De asemenea, emite un "pit" scurt și un "psss" șuierător. În timpul disputelor teritoriale, vocalizările pot fi mai agresive și mai puternice.
Când vocalizează
Vocalizează pe tot parcursul anului, dar mai frecvent în timpul sezonului de reproducere, pentru a-și apăra teritoriul și a comunica cu partenerul sau puii.

Reproducere

Sezon de reproducere
Martie-iulie, cu un vârf în aprilie-mai. Pot avea 1-2, ocazional 3, ponte pe an.
Obiceiuri de cuibărit
Cuibul este o platformă voluminoasă, plutitoare sau ancorată de vegetația acvatică (stuf, papură), construită din tulpini și frunze uscate de plante acvatice. Este adesea bine ascuns în vegetația densă de pe mal sau din apă. Ambele sexe participă la construcția cuibului.
Mărimea ouatului
De obicei 6-10 ouă, dar pot varia între 4 și 12 ouă.
Descrierea oului
Ouăle sunt de culoare crem-gălbuie sau maroniu-gălbuie, cu pete și puncte negre sau maro închis, distribuite neregulat. Dimensiunea medie este de aproximativ 52 x 36 mm.
Perioada de incubație
21-24 de zile. Ambele sexe incubează, dar femela petrece mai mult timp pe cuib.
Perioada de zburătăcire
Puii sunt nidifugi, părăsind cuibul la scurt timp după eclozare. Sunt îngrijiți de ambii părinți timp de 55-60 de zile, devenind independenți la aproximativ 8 săptămâni. Pot zbura la vârsta de 7-8 săptămâni.
Îngrijire parentală
Ambele sexe participă la incubare, creșterea și hrănirea puilor. Puii sunt hrăniți de părinți în primele săptămâni, chiar și după ce încep să se hrănească singuri. Părinții sunt foarte protectori cu puii.

Unde se găsește

Lacuri și iazuri

Orice corp de apă dulce sau salmastră, de la lacuri mari la iazuri mici, mai ales cele cu vegetație abundentă pe maluri.

Râuri și canale

Secțiuni liniștite ale râurilor cu curent lent și canale cu vegetație acvatică.

Mlaștini și bălți

Zone umede cu stufăriș dens și apă deschisă.

Parcuri urbane

Lacurile din parcurile orașelor sunt adesea populate de lișițe, fiind o specie tolerantă la prezența umană.

Sfaturi de teren

  1. Căutați pe apă. Lișițele petrec majoritatea timpului pe apă. Scanati suprafața lacurilor și iazurilor, în special în apropierea vegetației de pe mal.
  2. Ascultați vocalizările. Strigătele lor distinctive pot ajuta la localizarea lor, mai ales în zonele cu vegetație densă unde sunt mai greu de văzut.
  3. Observați comportamentul. Urmăriți-le cum se scufundă pentru hrană sau cum interacționează agresiv cu alte păsări acvatice, ceea ce le face ușor de identificat.
  4. Fiți atenți la pui. În sezonul de reproducere, puii cu capul roșu-portocaliu sunt foarte vizibili și adesea însoțesc adulții.

Specii similare

Găinușă de baltă

Gallinula chloropus

Găinușa de baltă este mai mică, are un scut frontal roșu (nu alb) și un cioc roșu cu vârful galben. Flancurile sunt albe, iar picioarele sunt verzi-gălbui cu o bandă roșie deasupra genunchiului. Înoată cu mișcări sacadate ale capului și cozii.

Crestaș

Porzana porzana

Crestașul este mult mai mic, are un penaj maroniu-oliv cu pete albe, un cioc scurt, galben-verzui cu o pată roșie la bază și picioare verzi. Este mult mai discret și mai greu de observat, preferând vegetația densă.

Rață neagră

Melanitta nigra

Rața neagră este o rață marină, complet neagră, cu un cioc mare, umflat, de culoare neagră cu o pată galbenă-portocalie la mascul. Nu are scut frontal alb și are picioare palmate, nu lobate. Se găsește predominant pe coaste marine sau lacuri mari în timpul iernii.

Date rapide

Nume comun:
Lișiță
Nume științific:
Fulica atra
Familie:
Rallidae
Habitat principal:
Zone umede de apă dulce
Dieta:
Omnivoră (predominant vegetație acvatică)
Statut de conservare IUCN:
Least Concern (LC)
Caracteristică distinctivă:
Scut frontal alb și cioc alb-rozaliu

Curiozități

  • Lișițele sunt cunoscute pentru agresivitatea lor teritorială, atacând adesea alte păsări acvatice, inclusiv rațe și lebede, pentru a-și apăra teritoriul de cuibărit.
  • Degetele lor lobate, spre deosebire de cele palmate ale rațelor, le permit să înoate eficient, dar și să meargă cu ușurință pe uscat sau pe vegetația plutitoare.
  • Puii de lișiță au un aspect remarcabil, cu un puf negru și un cap roșu-portocaliu, ceea ce îi face să arate destul de diferit de părinții lor.
  • În unele culturi, lișița este considerată un simbol al adaptabilității și al rezistenței, datorită capacității sale de a prospera în diverse medii acvatice.

Clasificare științifică

Regn
Animalia
Încrengătură
Chordata
Clasă
Aves
Ordinul
Gruiformes
Familia
Rallidae
Gen
Fulica
Specie
Fulica atra

Explorează Lișiță

Identifică păsări oriunde

Gratuit pe iOS, Android și Web. Identificare prin foto și sunet, bază de date completă a speciilor și lista ta personală.

Deschide în aplicație