Pupăza

Despre specie

Pupăza (Upupa epops) este o pasăre inconfundabilă, de mărime medie, cunoscută pentru creasta sa distinctivă, coloritul viu și zborul ondulat. Este o specie migratoare în majoritatea arealului său, petrecând iarna în Africa și sudul Asiei. Este recunoscută și pentru mirosul puternic pe care îl emană din cuib în perioada de reproducere, ca mecanism de apărare.

Mărime și longevitate

Lungime

25-32 cm

Anvergură

44-48 cm

Greutate

47-89 g

Longevitate

5-10 ani în sălbăticie

Dieta

Insectivoră, cu o preferință pentru insecte mari și larve

Caracteristici fizice

Penaj

Corpul este predominant de culoare roz-maroniu-portocaliu, cu aripi largi, rotunjite, dungate distinctiv cu negru și alb. Coada este neagră, cu o bandă albă lată. Creasta este portocalie cu vârfuri negre, putând fi ridicată sau lăsată pe spate. Abdomenul este mai deschis la culoare, adesea cu nuanțe de crem.

Formă cioc

Cioc lung, subțire, curbat în jos, de culoare maro-negricioasă, adaptat pentru a extrage insecte din sol sau din lemn putred.

Culoarea ochilor

Ochi mici, de culoare închisă, maro.

Culoarea picioarelor

Picioare scurte, puternice, de culoare gri-maroniu.

Trăsături distinctive

Creasta mare, erectilă, dungile alb-negru de pe aripi și coadă, și zborul ondulat, asemănător cu cel al unui fluture mare. Nu există altă pasăre în Europa cu o combinație similară de culori și creastă.

Aspect juvenil

Juvenilii seamănă cu adulții, dar au culorile mai terne, creasta mai scurtă și mai puțin dezvoltată, iar ciocul este mai scurt.

Modificări sezoniere

Nu există schimbări sezoniere semnificative ale penajului. Culorile pot părea mai vii după năpârlire și mai șterse înainte de aceasta.

Dimorfism sexual

Nu există dimorfism sexual pronunțat. Masculii și femelele au un penaj similar, deși masculii pot fi, în medie, puțin mai mari și cu culori mai intense.

Cum se identifică

1. 1

   Creasta

   Căutați creasta mare, portocalie, cu vârfuri negre, care poate fi ridicată ca un evantai sau lăsată pe spate. Este cea mai distinctivă trăsătură.

2. 2

   Colorit

   Observați penajul general roz-maroniu-portocaliu al corpului, contrastând cu aripile și coada dungate alb-negru.

3. 3

   Zbor

   Urmăriți zborul ondulat, neregulat, cu bătăi de aripi rapide și planări scurte, care o face să pară un fluture mare.

4. 4

   Cioc

   Remarcați ciocul lung, subțire și curbat în jos, folosit pentru a sonda solul.

5. 5

   Cântec

   Ascultați cântecul distinctiv "pu-pu-pu", repetat, care este adesea primul indiciu al prezenței sale.

Habitat și răspândire

Biomi

Zone deschise, semideschise, cu vegetație scurtă și sol afânat, inclusiv pășuni, livezi, vii, margini de pădure, parcuri, grădini și zone agricole.

Răspândire geografică

Răspândită în Europa, Asia și Africa. În Europa, se reproduce în sudul și centrul continentului, inclusiv în România. Populațiile nordice și estice sunt migratoare, în timp ce cele din sudul Europei și Africa sunt adesea rezidente.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la altitudini de aproximativ 2000 de metri, în funcție de regiune.

Medii preferate

Preferă habitatele cu arbori bătrâni sau ziduri vechi care oferă cavități pentru cuibărit, alături de zone deschise pentru căutarea hranei. Evită pădurile dense și zonele montane înalte.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă. Este activă în timpul zilei, căutând hrană și interacționând cu mediul.

Obiceiuri alimentare

Se hrănește predominant cu insecte mari, cum ar fi greieri, lăcuste, gândaci, omizi și larve, pe care le extrage din sol cu ciocul său lung. Poate consuma și păianjeni, viermi și, ocazional, șopârle mici sau broaște. Caută hrana pe sol, mergând și sondând cu ciocul.

Comportament social

În general, este o pasăre solitară sau se observă în perechi în timpul sezonului de reproducere. În timpul migrației, pot forma grupuri mici.

Tipar de zbor

Zborul este distinctiv, ondulat și neregulat, cu bătăi de aripi rapide, urmate de planări scurte, dând impresia unui fluture mare. Adesea zboară la înălțime mică.

Tipar de migrație

Populațiile din Europa Centrală și de Est, inclusiv cele din România, sunt migratoare, petrecând iarna în Africa subsahariană. Migrația de primăvară are loc în martie-aprilie, iar cea de toamnă în august-septembrie.

Teritorialitate

Masculii sunt teritoriali în timpul sezonului de reproducere, apărându-și teritoriul de cuibărit și de hrănire prin cântec și afișări vizuale.

Reproducere

Sezon de reproducere

Aprilie-iulie, cu un vârf în mai-iunie. Poate avea 1-2 ponte pe an.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibărește în cavități naturale sau artificiale: scorburi de copaci, crăpături în stânci, ziduri vechi, grămezi de lemne, cutii poștale sau chiar în găuri în sol. Nu adaugă mult material de cuib, adesea depunând ouăle direct pe substrat sau pe un strat subțire de resturi vegetale. Cuibul este renumit pentru mirosul său neplăcut, cauzat de acumularea de excremente și secreția unei substanțe uleioase de către femelă, ca mecanism de apărare împotriva prădătorilor.

Mărimea ouatului

De obicei 4-8 ouă, dar pot varia între 3 și 12.

Descrierea oului

4-8 ouă, de culoare alb-gălbuie, alb-cenușie sau alb-verzuie, fără pete. Sunt mate și au o formă ovală.

Perioada de incubație

15-18 zile, realizată în principal de femelă.

Perioada de zburătăcire

26-32 de zile. Puii părăsesc cuibul înainte de a putea zbura complet, fiind hrăniți de ambii părinți pentru o perioadă scurtă după ieșirea din cuib.

Îngrijire parentală

Femela incubează ouăle și este hrănită de mascul. După eclozare, ambii părinți hrănesc puii, aducându-le insecte în ciocul lor lung.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Ascultați cântecul. Cântecul "pu-pu-pu" este adesea primul semn al prezenței pupăzei. Odată auzit, căutați pasărea pe o ramură înaltă sau pe un stâlp.
2. Căutați pe sol. Pupăza își petrece mult timp pe sol, sondând cu ciocul. Fiți atenți la mișcări pe iarbă scurtă sau sol afânat.
3. Observați zborul. Zborul său ondulat este foarte caracteristic. Dacă vedeți o pasăre zburând în acest mod, este probabil o pupăză.
4. Fiți atenți la miros. În apropierea cuibului, mai ales în perioada de creștere a puilor, se poate simți un miros puternic, neplăcut, care indică prezența pupăzei.
5. Răbdare și binoclu. Pupăza poate fi destul de precaută. Răbdarea și un binoclu bun vă vor ajuta să o observați în detaliu.

Specii similare

Date rapide

Statut de conservare IUCN:

Least Concern

Dieta principală:

Insecte mari și larve

Caracteristică distinctivă:

Creasta erectilă și zborul ondulat

Mirosul cuibului:

Puternic și neplăcut, ca mecanism de apărare

Migrație:

Migratoare în Europa, iernează în Africa

Curiozități

• Numele științific "Upupa epops" este onomatopeic, imitând cântecul său distinctiv "pu-pu-pu".
• Pupăza este pasărea națională a Israelului.
• Femela pupăză și puii pot secreta o substanță uleioasă cu un miros puternic, neplăcut, din glanda uropigiană, pentru a descuraja prădătorii de la cuib.
• În unele culturi, pupăza este considerată un simbol al înțelepciunii sau al primăverii, în timp ce în altele este asociată cu superstiții negative din cauza mirosului cuibului.
• Ciocul său lung și subțire este perfect adaptat pentru a extrage larve și insecte din sol, chiar și din locuri greu accesibile.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Bucerotiformes

Familia

Upupidae

Gen

Upupa

Specie

Upupa epops

Explorează Pupăza