Pescărușul mediteranean

Despre specie

Pescărușul mediteranean este o specie mare de pescăruș, predominant alb și gri, cu picioare galbene și un cioc puternic. Face parte dintr-un complex de specii care au fost anterior considerate subspecii ale pescărușului argintiu (Larus argentatus). Este o pasăre oportunistă, adaptabilă, care se întâlnește într-o varietate de habitate, de la coaste marine la zone urbane interioare.

Mărime și longevitate

Lungime

52-60 cm

Anvergură

120-140 cm

Greutate

800-1500 g

Longevitate

Până la 25-30 de ani în sălbăticie

Dieta

Omnivor, oportunist. Consumă pește, crustacee, moluște, insecte, mamifere mici, ouă de pasăre, pui de pasăre, hoituri, deșeuri umane, fructe și semințe.

Caracteristici fizice

Penaj

Adulții au spatele și aripile superioare gri deschis, cu vârfuri negre la remigele primare și o bandă albă distinctivă pe marginea posterioară a aripii. Capul, gâtul, părțile inferioare și coada sunt albe. În penajul de iarnă, capul și gâtul pot prezenta pete de culoare maro-gri fină. Juvenilii au penaj pestriț maro-gri, cu striuri dense, devenind mai deschis la culoare pe măsura înaintării în vârstă.

Formă cioc

Cioc puternic, masiv, ușor curbat în jos la vârf (unghiular), de culoare galbenă strălucitoare la adulți, cu o pată roșie distinctă pe mandibulă. Juvenilii au ciocul închis la culoare, care se deschide treptat pe parcursul primilor ani.

Culoarea ochilor

Iris galben-pal sau auriu la adulți, cu un inel orbital roșu sau portocaliu. La tineri, irisul este maro închis.

Culoarea picioarelor

Galbene strălucitoare la adulți, uneori cu o tentă portocalie. La juvenili și imaturi sunt rozalii-cenușii, devenind progresiv galbene.

Trăsături distinctive

Ochiul galben cu inel orbital roșu, picioarele galbene, spatele gri deschis, și pata roșie de pe cioc sunt caracteristici cheie. O bandă albă distinctă pe marginea posterioară a aripii în zbor este adesea vizibilă. Dimensiunea mare și aspectul robust.

Aspect juvenil

Primul an: în întregime pestriț, maroniu cu dungi întunecate, cu remigele închise la culoare și bandă terminală neagră la coadă. Ciocul este închis. Anul doi și trei: penajul devine progresiv mai deschis, cu mai mult gri pe spate și pete albe pe cap și corp. Picioarele devin rozalii-gălbui, iar ciocul începe să se decoloreze spre galben cu baza mai deschisă. Al patrulea an: ating penajul de adult, deși pot păstra câteva pete maronii reziduale.

Modificări sezoniere

Penajul de adult este similar pe tot parcursul anului, dar în penajul de iarnă capul și gâtul pot avea fine pete maroniu-gri, mai evidente în primele luni de iarnă. Aceste pete dispar treptat până la începutul sezonului de reproducere.

Dimorfism sexual

Nu există un dimorfism sexual pronunțat în penaj. Masculii sunt, în general, ușor mai mari și mai corpolenți decât femelele, dar diferența este dificil de observat în teren.

Cum se identifică

1. 1

   Culoarea picioarelor

   Căutați picioarele galbene strălucitoare la adulți. Acesta este un indicator cheie în diferențierea de pescărușul argintiu (picioare roz).

2. 2

   Culoarea penajului

   Observați penajul gri-mediu pe spate și aripi. Este mai deschis decât la pescărușul Pontic și mai închis decât la pescărușul argintiu.

3. 3

   Detalii ale capului

   Inelul orbital roșu și irisul galben-pal sunt caracteristice. Pata roșie de pe ciocul galben este, de asemenea, un bun reper.

4. 4

   Penajul de iarnă

   Fiți atenți la petele maroniu-gri de pe cap și gât în timpul iernii, care sunt mai pronunțate decât la pescărușul Pontic.

5. 5

   Comportament

   Comportamentul oportunist, inclusiv căutarea hranei în zone urbane sau la depozite de deșeuri, este adesea o indicație.

6. 6

   Voce

   Familiarizați-vă cu strigătele lor distinctive, puternice și răgușite, care pot ajuta la identificare în zonele de colonii.

Habitat și răspândire

Biomi

Zone costiere, insule, estuare, lacuri interioare, râuri mari, zone umede, orașe, porturi, depozite de deșeuri.

Răspândire geografică

Principal în regiunea mediteraneană, Marea Neagră, părți din Atlanticul adiacent Africii de Nord și Peninsula Iberică, extinzându-se spre centrul Europei pe văile marilor râuri. Populații sedentare sau parțial migratoare.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la altitudini joase în zonele interioare, în special de-a lungul cursurilor de apă.

Medii preferate

Coaste stâncoase, insule mici, stânci, dune de nisip, dar și acoperișuri de clădiri în zone urbane, lacuri și rezervoare mari, și zone agricole deschise.

Comportament

Timp de activitate

În principal diurn, dar poate fi activ și în amurg sau chiar noaptea în apropierea surselor de lumină artificială sau a locurilor de hrănire (ex. depozite de gunoi).

Obiceiuri alimentare

Foarte oportunist, caută hrană atât pe uscat cât și în apă. Urmărește nave de pescuit, caută la depozite de deșeuri, pradă păsări mai mici sau ouăle și puii acestora, fură hrană de la alte păsări, vânează insecte și rozătoare, consumă culturi agricole și deșeuri alimentare umane.

Comportament social

Colonial, mai ales în timpul reproducerii. Formează colonii mari, zgomotoase. În afara sezonului de reproducere, pot forma stoluri mari la locurile de hrănire și odihnă.

Tipar de zbor

Zbor puternic, cu bătăi ritmice de aripă, adesea planând pe curenții de aer. Poate zbura la înălțimi considerabile și acoperi distanțe mari în căutarea hranei.

Tipar de migrație

Populațiile din sudul arealului sunt predominant sedentare. Cele din nord și est pot efectua migrații scurte sau dispersii post-reproducere, ajungând în vestul Europei și Africa de Nord. Tinerii au tendința de a se dispersa pe distanțe mai mari.

Teritorialitate

Foarte teritorială în timpul sezonului de reproducere, apărând cu vehemență cuibul și zona înconjurătoare prin strigăte și agresiuni fizice față de intruși.

Reproducere

Sezon de reproducere

Începe din martie până în iulie, cu depunerea ouălor în aprilie-mai.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibul este o simplă adâncitură în pământ sau printre stânci, căptușită cu vegetație, pene și alte materiale găsite. Se reproduce în colonii, deseori în zone greu accesibile, cum ar fi stânci costiere, insule, sau pe acoperișuri de clădiri înalte din orașe. Ambele sexe participă la construirea cuibului.

Mărimea ouatului

De obicei 2-4 ouă, cel mai frecvent 3.

Descrierea oului

De obicei 2-4 ouă, cel mai frecvent 3. Sunt de culoare măslinie-maroniu deschis sau verzui-albăstriu, cu pete și puncte maro închis sau negre, mai dense la capătul bont.

Perioada de incubație

27-31 de zile, incubate de ambii părinți.

Perioada de zburătăcire

Puii devin zburători la aproximativ 35-40 de zile de la eclozare, dar depind de părinți pentru hrană încă câteva săptămâni după aceea.

Îngrijire parentală

Ambi părinți incubă ouăle și își hrănesc puii până la independență. Părinții sunt foarte protectori față de cuib și pui, apărându-i agresiv de prădători sau de alte păsări.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Căutare în habitatul potrivit. Concentrează-te pe zonele costiere, porturi, lacuri mari și chiar orașe, în funcție de regiune.
2. Observă comportamentul alimentar. Pescărușii mediteraneeni sunt oportuniști și pot fi observați urmărind nave, căutând la depozite de deșeuri sau chiar furând hrană de la alte păsări.
3. Ascultă strigătele. Familiarizarea cu strigătele lor puternice și răgușite poate ajuta la localizarea lor înainte de a-i vedea.
4. Distincția față de alte specii. Acordă atenție culorii picioarelor (galbene), irisului (galben cu inel orbital roșu) și nuanței de gri de pe spate pentru a o deosebi de pescărușii argintii sau pontici.
5. Observații sezoniere. În sezonul de reproducere, caută colonii pe stânci sau insule. În afara sezonului, pot fi mai răspândiți și mai prezenți în zonele interioare.

Specii similare

Date rapide

Tip de hrană:

Omnivor, oportunist

Greutate medie:

800-1500 g

Durata de viață:

Până la 25-30 de ani

Număr de ouă:

2-4 (cel mai adesea 3)

Culoarea picioarelor la adulți:

Galben strălucitor

Habitat principal:

Zone costiere, urbane, ecosisteme de apă dulce

Statut de conservare:

Neamenințată

Curiozități

• Pescărușul mediteranean a fost mult timp considerat o subspecie a pescărușului argintiu (Larus argentatus), dar cercetările genetice și morfologice au confirmat statutul său de specie distinctă.
• Este renumit pentru adaptabilitatea sa, reușind să prospere în medii intens modificate de om, inclusiv în orașe mari.
• În unele zone, populațiile urbane de pescăruși mediteraneeni au învățat să folosească iluminatul public pentru a vâna insecte pe timp de noapte.
• La fel ca multe alte specii de pescăruși, manifestă comportamentul de cleptoparazitism, adică fură hrană de la alte păsări.
• Picioarele sale galbene sunt unul dintre cele mai distinctive semne de identificare în comparație cu rudele sale apropiate.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Charadriiformes

Familia

Laridae

Gen

Larus

Specie

Larus michahellis

Explorează Pescărușul mediteranean