Ai văzut o pasăre? Identific-o instant cu aplicația Birdby
Deschide aplicațiaDespre specie
Ferestrașul moțat (Mergus serrator) este o rață de scufundări, de talie medie, care se hrănește în principal cu pește. Este recunoscut prin moțul său distinctiv din spatele capului, ciocul subțire și zimțat, adaptat pentru prinderea peștilor, și printr-un zbor rapid și direct. Prezintă un dimorfism sexual pronunțat.
Mărime și longevitate
- Lungime
- 52-62 cm
- Anvergură
- 70-86 cm
- Greutate
- 800-1350 g
- Longevitate
- Până la 10-15 ani în sălbăticie
- Dieta
- Principalmente pești de dimensiuni mici și medii, dar și crustacee, insecte acvatice și, ocazional, amfibieni.
Caracteristici fizice
- Penaj
- Masculul în penaj nupțial are capul și gâtul negru-verzui lucios, cu un moț dublu. O bandă albă cu margini negre este prezentă pe laturile gâtului. Pieptul este ruginu-roșcat, iar flancurile sunt gri-cenușiu fin striate. Spatele este negru, iar abdomenul alb. O oglindă alară mare, albă, este vizibilă în zbor. Femela și masculul în penaj de eclipă au capul și gâtul ruginu-maroniu, fără luciu, cu un moț mai scurt, și un piept pal, cu un corp gri-cenușiu. Oglinda alară albă este împărțită de o bandă neagră la femelă și juvenili. Juvenilii seamănă cu femela, dar au un moț mai puțin pronunțat și culori mai șterse.
- Formă cioc
- Ciocul este lung, subțire și roșu-portocaliu, cu vârful mai închis la culoare. Marginea superioară și inferioară a ciocului prezintă zimți (lamelă) care ajută la prinderea peștilor, de unde și denumirea de „ferestraș”.
- Culoarea ochilor
- Irisul este roșu la mascul, roșu-maroniu la femelă și juvenili.
- Culoarea picioarelor
- Picioarele sunt roșu-portocaliu la adulți, mai palide la juvenili.
- Trăsături distinctive
- Moțul distinctiv, ciocul subțire și zimțat, coloritul pieptului la mascul, și oglinda alară albă vizibilă în zbor.
- Aspect juvenil
- Juvenilii seamănă cu femelele, dar au un moț mai puțin distinct, un cap mai uniform maroniu și culori generale mai șterse. Oglinda alară albă este de obicei divizată de o bandă neagră, la fel ca la femele.
- Modificări sezoniere
- Masculul prezintă un penaj de eclipă vara și la începutul toamnei, în care seamănă cu femela, dar păstrează o parte din negrul de pe spate și aripile distinctive.
- Dimorfism sexual
- Pronunțat, masculul fiind mult mai viu colorat decât femela, în special în penajul nupțial. Femela are capul și gâtul ruginu-maroniu, spre deosebire de negrul lucios al masculului.
Cum se identifică
- 1
Moțul
Un moț distinctiv, dublu la mascul și mai scurt la femelă, este un indicator cheie.
- 2
Ciocul
Ciocul subțire, lung, roșu-portocaliu, cu vârful negru și zimți vizibili, îl diferențiază clar de alte rațe.
- 3
Penajul masculului (nupțial)
Cap negru lucios cu reflexe verzi, gât alb cu dungi negre, piept ruginu-roșcat, flancuri gri striate, spate negru. Oglinda alară albă, evidentă în zbor.
- 4
Penajul femelei și juvenililor
Cap și gât ruginu-maroniu, moț, corp gri-cenușiu. Oglinda alară albă este divizată de o bandă neagră.
- 5
Comportament de scufundare
Scufundări frecvente și prelungite pentru vânătoarea de pește.
Habitat și răspândire
- Biomi
- Zone costiere, lacuri mari, râuri largi, estuare, tundră, taiga.
- Răspândire geografică
- Specie holarctică, cu zone de cuibărit în regiunile boreale și arctice ale Americii de Nord, Europei și Asiei. Iernează în zonele temperate de-a lungul coastelor și pe lacuri mari. În România este oaspete de iarnă și de pasaj.
- Interval altitudinal
- De la nivelul mării până la altitudini joase în zonele interioare, predominant în zone acvatice.
- Medii preferate
- Preferă apele sărate sau salmastre, precum și lacurile mari și râurile lente. Necesită ape limpezi pentru a-și vâna prada. În perioada de cuibărire preferă lacurile și râurile din taiga și tundră, bogate în vegetație pe maluri pentru camuflarea cuiburilor.
Comportament
- Timp de activitate
- Diurnă.
- Obiceiuri alimentare
- Se hrănește prin scufundări, vânănd pești subacvatic. Scufundările sunt scurte, de obicei 10-30 de secunde, la adâncimi de până la câțiva metri. Înghite peștii mici sub apă, pe cei mai mari îi aduce la suprafață.
- Comportament social
- În afara sezonului de reproducere, pot forma stoluri mari, în special în zonele de iernare. În perioada de cuibărit sunt mai solitari sau se găsesc în perechi.
- Tipar de zbor
- Zborul este rapid și direct, cu bătăi rapide ale aripilor. Se ridică de pe apă cu dificultate, adesea alergând pe suprafața apei înainte de a-și lua zborul.
- Tipar de migrație
- Migrator pe distanțe lungi. Populațiile nordice migrează spre sud în timpul iernii, către zonele costiere temperate și lacurile mari fără gheață. Populațiile din zonele mai blânde pot fi rezidente sau efectua migrații scurte.
- Teritorialitate
- Masculii pot fi teritoriali în timpul sezonului de reproducere, apărând zona de cuibărit și femela.
Cântec și chemări
- Cântec
- Nu are un cântec distinctiv. Vocalizează mai ales în timpul curții și în situații de alarmă.
- Chemare
- Vocea masculului este un "grooook-grooook" aspru, gutural, sau un "raah-raah" în timpul curții. Femela emite un "karr-r-r-r" aspru și un "prrrak-prrrak" când este alarmată.
- Când vocalizează
- Mai vocal în perioada de reproducere și în timpul interacțiunilor sociale.
Reproducere
- Sezon de reproducere
- Aprilie-iulie, în funcție de latitudine. În zonele nordice mai târziu, în sud mai devreme.
- Obiceiuri de cuibărit
- Cuibul este de obicei amplasat pe sol, bine ascuns în vegetație densă, sub arbuști, între pietre, sau ocazional în scorburile copacilor sau vizuinile abandonate. Este căptușit cu material vegetal și puf.
- Mărimea ouatului
- 6-12 ouă, cel mai frecvent 8-10.
- Descrierea oului
- 6-12 ouă, de culoare verde-gălbui deschis până la maroniu-gălbui, cu o textură netedă.
- Perioada de incubație
- 29-35 de zile, incubate predominant de femelă.
- Perioada de zburătăcire
- Bobocii sunt nidifugi, părăsesc cuibul la scurt timp după eclozare și sunt capabili să se scufunde imediat. Devind complet independenți și capabili de zbor la aproximativ 60-65 de zile.
- Îngrijire parentală
- Numai femela se ocupă de incubarea ouălor și de creșterea bobocilor. Masculul părăsește femela la scurt timp după depunerea ouălor.
Unde se găsește
Zone costiere
În timpul iernii, căutați-l de-a lungul coastelor marine, în estuare și golfuri protejate.
Lacuri mari și râuri
În zonele interioare, poate fi observat pe lacuri mari, bogate în pește, și pe râuri cu curent lent.
Zone de cuibărire boreale
În sezonul de reproducere, căutați-l în lacurile și râurile din tundră și taiga, cu maluri bogate în vegetație.
Sfaturi de teren
- Folosiți o lunetă sau binoclu. Ferestrașii moțați pot fi adesea destul de departe pe apă, așa că un echipament optic bun este esențial pentru identificarea detaliilor penajului și a moțului.
- Observați comportamentul de scufundare. Fiind o rață piscivoră, veți observa frecvent ferestrașul moțat scufundându-se pentru a vâna, ceea ce este un bun indiciu al prezenței sale.
- Căutați în stoluri mixte. În timpul iernii, pot fi găsiți în stoluri mixte cu alte specii de rațe marine sau ferestrași.
- Ascultați vocalizările. Deși nu sunt extrem de vocali, sunetele lor aspre pot ajuta la localizare, mai ales în perioada de curte.
Specii similare
Ferestrașul mare
Mergus merganser
Ferestrașul moțat are un moț distinctiv în spatele capului, în timp ce ferestrașul mare are un cap rotunjit, fără moț pronunțat (masculul) sau un moț mai puțin evident și subțire (femela). Masculul ferestrașului moțat are pieptul roșcat, iar flancurile gri striate, în timp ce masculul ferestrașului mare are un corp predominant alb și pieptul alb, cu o nuanță rozalie. Ciocul ferestrașului moțat este mai subțire și mai ascuțit.
Ferestrașul gulerat
Lophodytes cucullatus
Ferestrașul gulerat este mult mai mic, are un moț mult mai mare, în formă de evantai, cu o pată albă mare la mascul. Ciocul este mai scurt și mai robust. Are o distribuție predominant nord-americană.
Date rapide
- Clasa:
- Aves
- Familie:
- Anatidae
- Dieta principală:
- Pește
- Statut de conservare IUCN:
- Preocupare minimă
- Tip de migrație:
- Migrator pe distanțe lungi
Curiozități
- Numele său comun, "ferestraș", provine de la zimții de pe cioc, care arată ca dinții unui ferăstrău și îi ajută să prindă peștele alunecos.
- La fel ca mulți membri ai familiei Anatidae, masculul ferestrașului moțat năpârlește într-un penaj de eclipă, care îl face să semene cu femela, pentru a se camufla mai bine în timpul perioadei vulnerabile de năpârlire.
- Bobocii ferestrașului moțat sunt extrem de independenți la scurt timp după eclozare, putând să se scufunde și să vâneze pești mici aproape imediat.
Clasificare științifică
- Regn
- Animalia
- Încrengătură
- Chordata
- Clasă
- Aves
- Ordinul
- Anseriformes
- Familia
- Anatidae
- Gen
- Mergus
- Specie
- Mergus serrator
Explorează Ferestrașul moțat
Identifică păsări oriunde
Gratuit pe iOS, Android și Web. Identificare prin foto și sunet, bază de date completă a speciilor și lista ta personală.
