Pițigoi de munte

Despre specie

Pițigoiul de munte, cunoscut anterior ca Parus montanus, este o pasăre mică, robustă, din familia pițigoilor, caracterizată printr-o calotă neagră mată, o pată neagră sub bărbie și obraji albi. Este o specie sedentară, adaptată la habitatele forestiere reci și umede, fiind adesea întâlnită în păduri de conifere sau mixte, cu subarboret dens.

Mărime și longevitate

Lungime

11.5-13 cm

Anvergură

17-21 cm

Greutate

9-12 g

Longevitate

2-5 ani în sălbăticie, maxim înregistrat 11 ani

Dieta

Omnivor, predominant insectivor în sezonul cald, semințe și fructe de pădure în sezonul rece

Caracteristici fizice

Penaj

Partea superioară este gri-maronie, cu o nuanță mai caldă pe spate și flancuri. Calota este neagră mată, extinzându-se până la ceafă. Obrajii sunt albi, contrastând puternic cu calota și cu pata neagră de sub bărbie. Aripile și coada sunt gri-maronii, cu margini mai deschise ale penelor. Abdomenul este albicios, cu o ușoară tentă bej pe flancuri.

Formă cioc

Conic, scurt și ascuțit, de culoare negricioasă.

Culoarea ochilor

Maro închis.

Culoarea picioarelor

Gri-albăstrui închis.

Trăsături distinctive

Calota neagră mată (nu lucioasă ca la Pițigoiul de livadă), pata neagră de sub bărbie relativ mică și bine delimitată, obraji albi. Nu prezintă dunga albă pe aripă, caracteristică Pițigoiului de livadă (Poecile palustris).

Aspect juvenil

Juvenilii sunt similari cu adulții, dar culorile sunt în general mai terne, mai puțin contrastante, iar calota neagră poate avea o nuanță mai maronie.

Modificări sezoniere

Nu există schimbări sezoniere semnificative ale penajului. Penajul este același pe tot parcursul anului.

Dimorfism sexual

Nu există dimorfism sexual pronunțat. Masculii și femelele au un penaj similar.

Cum se identifică

1. 1

   Calota

   Căutați o calotă neagră mată, care se extinde până la ceafă. Aceasta este o diferență cheie față de Pițigoiul de livadă, care are o calotă neagră lucioasă.

2. 2

   Pata de sub bărbie

   Observați pata neagră de sub bărbie. La Pițigoiul de munte, aceasta este relativ mică și bine definită, în contrast cu obrajii albi.

3. 3

   Obraji

   Obrajii sunt albi, creând un contrast puternic cu calota și pata de sub bărbie.

4. 4

   Penajul aripilor

   Verificați absența unei dungi albe pe aripă. Aceasta este prezentă la Pițigoiul de livadă.

5. 5

   Cântec și chemări

   Ascultați cântecul fluierat, melancolic ('tsee-tsee-tsee') sau chemarea nazală ('psii-psii-psii-tchu'). Acestea sunt adesea cele mai sigure metode de diferențiere față de Pițigoiul de livadă.

6. 6

   Habitat

   Pițigoiul de munte preferă pădurile de conifere sau mixte, umede, cu subarboret dens, în timp ce Pițigoiul de livadă este mai des întâlnit în păduri de foioase și parcuri.

Habitat și răspândire

Biomi

Păduri boreale, temperate, montane. Preferă pădurile de conifere (molizi, brazi), pădurile mixte cu mesteacăn, anin, salcie, precum și zonele umede cu subarboret dens, mlaștini împădurite și margini de pădure.

Răspândire geografică

Răspândit în mare parte din Europa și Asia, de la Scandinavia și Europa Centrală până în Siberia și Japonia. În Europa, este prezent în special în zonele montane și nordice.

Interval altitudinal

De la nivelul mării în nordul arealului, până la 2000-2500 m altitudine în munții din Europa Centrală și de Sud.

Medii preferate

Păduri mature sau tinere cu mult subarboret, zone cu arbori morți sau putreziți pentru cuibărit, margini de pădure, zone umede împădurite.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă.

Obiceiuri alimentare

Se hrănește activ în copaci și arbuști, căutând insecte, larve, păianjeni și alte nevertebrate pe scoarță, frunze și crengi. În timpul iernii, dieta se completează cu semințe de conifere, fructe de pădure și muguri. Este cunoscut pentru depozitarea hranei în crăpăturile scoarței sau sub mușchi, pentru a o consuma ulterior.

Comportament social

În afara sezonului de reproducere, formează grupuri mici sau se alătură stolurilor mixte de pițigoi și alte specii mici de păsări. În timpul reproducerii, este teritorial și trăiește în perechi.

Tipar de zbor

Zbor rapid, unduitor, cu bătăi scurte de aripi, adesea pe distanțe scurte între copaci.

Tipar de migrație

Specie predominant sedentară. Populațiile din nordul extrem sau din zonele montane înalte pot efectua deplasări altitudinale sau scurte mișcări invazive în anii cu resurse alimentare scăzute.

Teritorialitate

Perechile sunt teritoriale în timpul sezonului de reproducere, apărându-și zona de cuibărit și de hrănire.

Reproducere

Sezon de reproducere

Aprilie-iulie, cu un vârf în mai-iunie.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibărește în scorburi naturale sau artificiale, adesea în trunchiuri de copaci putreziți sau cioturi, pe care le poate excava parțial. Cuibul este construit din mușchi, licheni, păr de animale și pene, căptușit cu materiale fine.

Mărimea ouatului

De obicei 6-9 ouă, uneori până la 11. O singură pontă pe an, rareori două.

Descrierea oului

5-9 ouă, albe, cu pete roșcate sau maronii, mai dense la capătul lat. Dimensiuni medii: 16 x 12 mm.

Perioada de incubație

13-15 zile, realizată predominant de femelă.

Perioada de zburătăcire

17-20 de zile de la eclozare, puii părăsesc cuibul.

Îngrijire parentală

Ambii părinți hrănesc puii după eclozare și continuă să-i îngrijească pentru o perioadă scurtă după ce aceștia părăsesc cuibul.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Ascultați cu atenție. Cântecul și chemările sunt adesea primul indiciu al prezenței lor, mai ales în pădurile dense. Învățați-le vocalizările pentru a le distinge de alte specii de pițigoi.
2. Căutați în subarboret. Sunt adesea activi în straturile inferioare și medii ale vegetației, căutând hrană pe crengi și scoarță.
3. Observați comportamentul de hrănire. Urmăriți-i cum caută insecte pe scoarța copacilor sau cum depozitează hrană, mai ales în sezonul rece.
4. Fiți răbdători. Sunt păsări mici și active, care se mișcă rapid. O observare atentă cu binoclul este esențială pentru a distinge detaliile penajului.

Specii similare

Date rapide

Nume științific:

Poecile montanus

Familie:

Paridae

Statut de conservare IUCN:

Least Concern

Habitat principal:

Păduri de conifere și mixte, umede

Dieta:

Insecte, semințe, fructe de pădure

Migrație:

Sedentară

Curiozități

• Pițigoiul de munte este unul dintre puținii pițigoi care își pot excava singuri scorbura pentru cuib, preferând lemnul putrezit.
• Este un maestru al depozitării hranei, ascunzând mii de semințe și insecte în crăpăturile scoarței pentru a le consuma în timpul iernii.
• Numele său științific anterior, Parus montanus, a fost schimbat în Poecile montanus în urma unor studii filogenetice care au reclasificat genurile din familia Paridae.
• Vocalizările sale sunt adesea considerate mai melancolice și mai puțin variate decât cele ale altor pițigoi.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Passeriformes

Familia

Paridae

Gen

Poecile

Specie

Poecile montanus

Explorează Pițigoi de munte