Birdby LogoBirdby
Vrabie de casă (Passer domesticus)

Vrabie de casă

Least Concern

Passer domesticus

Ai văzut o pasăre? Identific-o instant cu aplicația Birdby

Deschide aplicația

Despre specie

Vrabia de casă (Passer domesticus) este o pasăre mică, robustă, originară din Europa, Asia și Africa de Nord, dar introdusă cu succes în aproape toate colțurile lumii. Este una dintre cele mai familiare și răspândite specii de păsări, strâns asociată cu așezările umane. Este recunoscută pentru adaptabilitatea sa remarcabilă la mediile antropice, fiind adesea întâlnită în orașe, sate și ferme.

Mărime și longevitate

Lungime
14-16 cm
Anvergură
21-25 cm
Greutate
24-39.5 g
Longevitate
3-5 ani (în sălbăticie, până la 13 ani în cazuri excepționale)
Dieta
Omnivoră (predominant granivoră)

Caracteristici fizice

Penaj
Masculul are creștetul și ceafa cenușii, obrajii albi, o pată neagră distinctivă pe gât și piept (bavetă), spatele maro-roșcat cu dungi negre, iar aripile sunt maro cu o bandă albă vizibilă. Abdomenul este cenușiu deschis. Femela și juvenilii sunt mai puțin contrastanți, cu un penaj predominant maro-cenușiu, fără baveta neagră și cu o sprânceană palidă deasupra ochiului.
Formă cioc
Conic, scurt și puternic, adaptat pentru spargerea semințelor. Culoarea este negricioasă la mascul în perioada de reproducere și maro-corn la femelă și în afara sezonului de reproducere.
Culoarea ochilor
Maro închis
Culoarea picioarelor
Rozaliu-maroniu
Trăsături distinctive
Masculul se distinge prin baveta neagră, creștetul cenușiu și banda albă de pe aripă. Femela este mai anostă, cu un penaj maro-cenușiu și o sprânceană palidă.
Aspect juvenil
Similar cu femela adultă, dar cu un penaj mai moale și mai puțin definit. Baveta neagră la masculii juvenili este absentă sau abia schițată.
Modificări sezoniere
Penajul nu suferă modificări sezoniere majore. Baveta neagră a masculului poate părea mai estompată în afara sezonului de reproducere din cauza uzurii penelor, dar nu este o schimbare reală de culoare.
Dimorfism sexual
Pronunțat. Masculii sunt mai viu colorați, cu negru, gri și maro-roșcat, în timp ce femelele sunt predominant maro-cenușii, cu un aspect mai uniform.

Cum se identifică

  1. 1

    Dimorfism sexual

    Observați diferențele clare între mascul și femelă. Masculul are culori mai contrastante (creștet cenușiu, bavetă neagră, spate maro-roșcat), în timp ce femela este mai uniform maro-cenușie.

  2. 2

    Baveta neagră (la mascul)

    Pata neagră de pe gât și pieptul masculului este un indicator cheie. Mărimea acesteia poate varia cu vârsta și statutul social.

  3. 3

    Creștetul și ceafa (la mascul)

    Culoarea cenușie a creștetului și cefei la mascul o diferențiază de vrabia de câmp (care are creștet maro-roșcat).

  4. 4

    Banda albă de pe aripă

    Vrabia de casă are o singură bandă albă vizibilă pe aripă, spre deosebire de vrabia de câmp care are două.

  5. 5

    Comportament și habitat

    Asocierea strânsă cu așezările umane și comportamentul social, zgomotos, sunt indicii puternice. Dacă o vedeți într-un oraș sau sat, este cel mai probabil o vrabie de casă.

  6. 6

    Vocalizări

    Ciripitul simplu și repetat 'cip-cip' este caracteristic și ușor de recunoscut.

Habitat și răspândire

Biomi
Zone urbane, suburbane, rurale, agricole
Răspândire geografică
Originară din Eurasia și Africa de Nord. Introdusă și larg răspândită în America de Nord și de Sud, Australia, Noua Zeelandă și părți din Africa subsahariană.
Interval altitudinal
De la nivelul mării până la altitudini de peste 4000 m în unele regiuni montane, dar cel mai frecvent sub 2000 m.
Medii preferate
Așezări umane, grădini, parcuri, ferme, zone agricole, clădiri, poduri, stânci și cavități artificiale.

Comportament

Timp de activitate
Diurnă
Obiceiuri alimentare
Se hrănește predominant cu semințe de cereale și buruieni, dar consumă și insecte (mai ales în perioada de hrănire a puilor), fructe, resturi alimentare umane. Caută hrană pe sol, în copaci sau pe structuri artificiale.
Comportament social
Extrem de socială, trăiește în colonii sau grupuri mici. Se hrănește și doarme în stoluri. Agresivă față de alte specii de păsări în competiția pentru locurile de cuibărit.
Tipar de zbor
Zbor rapid, direct, cu bătăi scurte și rapide ale aripilor. Adesea zboară în stoluri mici între locurile de hrănire și cele de adăpost.
Tipar de migrație
Sedentară în cea mai mare parte a arealului său. Populațiile din regiunile nordice pot efectua deplasări scurte, locale, în căutarea hranei sau a unor condiții mai blânde.
Teritorialitate
Masculii apără agresiv teritoriul din jurul cuibului în timpul sezonului de reproducere, dar în afara acestuia, sunt mai puțin teritoriali și se adună în stoluri mari.

Cântec și chemări

Cântec
Nu are un cântec propriu-zis. Vocalizează printr-o serie de ciripituri simple, repetate, adesea descrise ca 'cip-cip-cip' sau 'ci-uiit'.
Chemare
Cel mai comun este un 'cip' scurt și ascuțit, folosit ca apel de contact sau de alarmă. Există variații în intensitate și ritm în funcție de context (alarmă, curtare, cerșit hrană).
Când vocalizează
Vocalizează pe tot parcursul anului, dar mai intens în sezonul de reproducere, dimineața devreme și seara.

Reproducere

Sezon de reproducere
Martie-august (în funcție de regiune, pot avea 2-3, uneori chiar 4 ponte pe an).
Obiceiuri de cuibărit
Cuibărește în cavități, crăpături în clădiri, sub streșini, în scorburile copacilor, în tufișuri dense sau în cuiburi artificiale. Cuibul este o structură dezordonată, globulară, construită din ierburi, paie, pene, fire de păr, bucăți de pânză și alte materiale moi.
Mărimea ouatului
3-7 ouă (cel mai frecvent 4-6)
Descrierea oului
4-6 ouă, albe, albăstrui sau verzui, pătate cu maro-cenușiu sau negru. Dimensiune medie: 22 x 15 mm.
Perioada de incubație
10-14 zile (ambii părinți incubează, dar femela mai mult)
Perioada de zburătăcire
14-17 zile de la eclozare
Îngrijire parentală
Ambii părinți hrănesc puii cu insecte și larve, apoi cu semințe. Puii sunt îngrijiți și după ce părăsesc cuibul pentru o scurtă perioadă.

Unde se găsește

Zone urbane și suburbane

Parcuri, grădini, piețe, străzi, clădiri, balcoane, curți interioare.

Zone rurale și agricole

Ferme, hambare, grajduri, câmpuri cultivate, livezi, sate.

Porturi și gări

Locuri unde există o abundență de hrană și adăpost.

Sfaturi de teren

  1. Căutați în apropierea așezărilor umane. Vrabia de casă este aproape întotdeauna găsită în preajma oamenilor. Căutați-o în grădini, parcuri, pe pervazuri sau sub streșinile clădirilor.
  2. Ascultați ciripitul caracteristic. Ciripitul lor zgomotos și repetat este un bun indicator al prezenței lor, mai ales în stoluri.
  3. Observați comportamentul social. Vrabia de casă este o pasăre socială. Căutați grupuri mici care se hrănesc pe sol sau se adună pe ramuri și fire electrice.
  4. Fiți atenți la locurile de hrănire. Hrănitoarele de păsări, zonele cu resturi alimentare sau câmpurile cu cereale sunt locuri excelente pentru a le observa.

Specii similare

Vrabie de câmp

Passer montanus

Vrabia de câmp are o pată maro-roșcată pe creștet, o pată neagră distinctivă pe obrazul alb și două benzi albe pe aripă. Nu prezintă dimorfism sexual pronunțat, ambii parteneri arătând similar cu masculul de vrabie de casă, dar cu diferențele menționate. Vrabia de casă mascul are creștetul cenușiu și o singură bandă albă pe aripă, iar femela este mult mai anostă.

Vrabie spaniolă

Passer hispaniolensis

Masculul de vrabie spaniolă are un creștet maro-roșcat, obraji albi și flancuri puternic striate cu negru, spre deosebire de vrabia de casă mascul care are creștetul cenușiu și flancurile cenușii, fără striații. Femelele sunt foarte greu de distins de cele de vrabie de casă, adesea necesitând observații atente sau hibridizarea fiind comună în zonele de suprapunere a arealelor.

Date rapide

Statut IUCN:
Least Concern
Dieta principală:
Semințe, insecte
Habitat preferat:
Așezări umane
Comportament social:
Foarte socială, trăiește în stoluri
Număr de ponte anual:
2-4

Curiozități

  • Vrabia de casă este una dintre cele mai răspândite specii de păsări din lume, fiind introdusă de om pe aproape toate continentele.
  • În ciuda numelui, vrabia de casă nu este întotdeauna oaspetele binevenit; în unele regiuni, este considerată o specie invazivă și un dăunător agricol.
  • Populațiile de vrabie de casă au înregistrat un declin semnificativ în unele orașe europene în ultimele decenii, din motive încă incomplet înțelese, dar legate probabil de schimbările în disponibilitatea hranei și a locurilor de cuibărit, precum și de utilizarea pesticidelor.
  • Masculii cu bavete negre mai mari sunt adesea mai dominanți și au un succes reproductiv mai mare.
  • Vrabia de casă este o pasăre inteligentă și adaptabilă, capabilă să învețe să deschidă pungi de plastic pentru a ajunge la hrană sau să folosească diverse obiecte pentru a-și construi cuiburile.

Clasificare științifică

Regn
Animalia
Încrengătură
Chordata
Clasă
Aves
Ordinul
Passeriformes
Familia
Passeridae
Gen
Passer
Specie
Passer domesticus

Explorează Vrabie de casă

Identifică păsări oriunde

Gratuit pe iOS, Android și Web. Identificare prin foto și sunet, bază de date completă a speciilor și lista ta personală.

Deschide în aplicație