Măcăleandru negru

Despre specie

Măcăleandrul negru este o pasăre mică, agilă, din familia Muscicapidae, cunoscută pentru coada sa roșcată vibrantă și adaptabilitatea la mediile urbane și montane. Este o specie comună în Europa și Asia, adesea observată pe clădiri, stânci sau în zone industriale. Masculii au un penaj distinctiv, în timp ce femelele sunt mai discrete.

Mărime și longevitate

Lungime

13-14.5 cm

Anvergură

23-26 cm

Greutate

12-20 g

Longevitate

2-5 ani (până la 10 ani în sălbăticie)

Dieta

Insectivor, ocazional fructe și semințe

Caracteristici fizice

Penaj

Masculul adult în perioada de reproducere are capul, spatele și pieptul de culoare gri-închis până la negru, cu o pată albă distinctivă pe aripă (mai vizibilă la subspeciile vestice). Abdomenul este mai deschis, gri-cenușiu. Coada este roșcat-portocalie, cu excepția penelor centrale care sunt maro-închis. Femela este predominant gri-maronie, cu o nuanță mai deschisă pe abdomen și o coadă roșcat-portocalie, similară cu a masculului, dar mai puțin intensă. Nu are pata albă de pe aripă.

Formă cioc

Subțire, ascuțit, de culoare neagră, adaptat pentru prinderea insectelor.

Culoarea ochilor

Maro închis

Culoarea picioarelor

Negru-cenușiu

Trăsături distinctive

Coada roșcată, pe care o scutură frecvent, este cel mai distinctiv element. Masculul are un contrast puternic între penajul închis al corpului și coada roșcată, plus pata albă de pe aripă (la majoritatea subspeciilor).

Aspect juvenil

Juvenilii sunt asemănători cu femelele, dar au un penaj mai pătat, cu pete deschise pe fond maroniu-cenușiu. Coada este roșcată. Pata albă de pe aripă la masculii juvenili este absentă sau abia vizibilă.

Modificări sezoniere

Masculii pot prezenta o ușoară estompare a culorilor în afara sezonului de reproducere, dar diferențele sunt minime. Pata albă de pe aripă este întotdeauna prezentă la masculii adulți ai subspeciilor relevante.

Dimorfism sexual

Pronunțat. Masculii sunt mult mai închiși la culoare și au pata albă pe aripă. Femelele sunt mai terne, gri-maronii.

Cum se identifică

1. 1

   Coada roșcată

   Observați coada roșcat-portocalie, pe care pasărea o scutură frecvent, un comportament distinctiv.

2. 2

   Culoarea masculului

   Căutați masculii cu penaj gri-închis până la negru pe cap, spate și piept, contrastând puternic cu coada roșcată. Pata albă de pe aripă este un bun indicator.

3. 3

   Culoarea femelei și a juvenililor

   Femelele și juvenilii sunt mai greu de identificat, fiind predominant gri-maronii, dar coada roșcată rămâne un element cheie. Juvenilii au un aspect pătat.

4. 4

   Habitat

   Căutați-i în zone urbane, pe clădiri, ziduri, ruine sau în habitate stâncoase montane. Sunt adesea văzuți pe puncte înalte.

5. 5

   Cântec și chemări

   Ascultați cântecul aspru, zgâriat, cu secțiuni metalice și apelul "tack-tack" sau "fit-tack".

Habitat și răspândire

Biomi

Zone urbane, suburbane, montane, stâncării, zone industriale, cariere de piatră.

Răspândire geografică

Europa, Asia de Nord-Vest, Africa de Nord. Se reproduce în cea mai mare parte a Europei, din Peninsula Iberică până în Urali, și în Asia Centrală. Iernează în sudul Europei, Africa de Nord și Orientul Mijlociu.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la peste 3000 m în munți (în special în Alpi și Himalaya).

Medii preferate

Preferă habitatele deschise, stâncoase sau cu structuri artificiale care imită stâncile (clădiri, ziduri, ruine). Este o specie sinantropă, adaptată excelent la mediul urban.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă. Este activă de la răsăritul până la apusul soarelui.

Obiceiuri alimentare

Se hrănește predominant cu insecte și alte nevertebrate (păianjeni, miriapode), pe care le prinde de pe sol, de pe ziduri sau în zbor. Ocazional consumă fructe de pădure și semințe, mai ales toamna și iarna.

Comportament social

În general solitar sau în perechi în timpul sezonului de reproducere. În afara sezonului de reproducere, pot forma grupuri mici, dar nu sunt păsări foarte sociale. Sunt teritoriali în perioada de cuibărit.

Tipar de zbor

Zbor rapid, direct, adesea cu scurte planări. Poate plana pe loc pentru a prinde insecte în aer. Adesea zboară de la un punct de observație la altul.

Tipar de migrație

Majoritatea populațiilor din nordul și estul arealului sunt migratoare, iernând în sudul Europei și nordul Africii. Populațiile din vestul și sudul Europei sunt adesea rezidente sau migratoare pe distanțe scurte.

Teritorialitate

Masculii sunt puternic teritoriali în timpul sezonului de reproducere, apărându-și teritoriul prin cântec și, ocazional, prin confruntări fizice cu alți masculi.

Reproducere

Sezon de reproducere

Aprilie-iulie, cu 1-2, uneori 3 ponte pe an.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibul este construit de femelă, adesea într-o cavitate sau crăpătură de stâncă, zid, clădire, sub streașină sau într-o gaură de copac. Este o cupă dezordonată de mușchi, iarbă, rădăcini, căptușită cu păr și pene.

Mărimea ouatului

4-6 ouă

Descrierea oului

4-6 ouă, albe-albăstrui sau alb-verzui, uneori cu pete roșcate fine, dar cel mai adesea imaculate. Dimensiune medie: 19 x 14 mm.

Perioada de incubație

12-16 zile, realizată în principal de femelă.

Perioada de zburătăcire

12-18 zile de la eclozare, timp în care puii sunt hrăniți de ambii părinți.

Îngrijire parentală

Ambii părinți hrănesc puii. După ce părăsesc cuibul, puii sunt încă dependenți de părinți pentru o perioadă scurtă.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Căutați-i pe puncte înalte. Măcăleandrul negru preferă să stea pe vârfuri de clădiri, antene, stâlpi sau stânci, de unde își scanează teritoriul și cântă.
2. Observați mișcarea cozii. Scuturarea frecventă a cozii roșcate este un comportament caracteristic și un indiciu excelent pentru identificare.
3. Ascultați cântecul. Cântecul distinctiv, chiar dacă nu este cel mai melodios, este ușor de recunoscut odată ce îl cunoașteți.
4. Fiți atenți la zonele de construcții. Noile construcții sau zonele industriale oferă adesea habitate ideale pentru această specie.

Specii similare

Date rapide

Nume comun:

Măcăleandru negru

Nume științific:

Phoenicurus ochruros

Familie:

Muscicapidae

Habitat principal:

Urban, stâncării, montan

Dietă:

Insectivor

Statut de conservare:

Least Concern

Caracteristică distinctivă:

Coada roșcată scuturată frecvent

Curiozități

• Măcăleandrul negru este una dintre puținele specii de păsări care s-a adaptat cu succes la mediul urban, extinzându-și arealul odată cu dezvoltarea orașelor.
• Numele său științific, Phoenicurus, provine din greaca veche și înseamnă 'coadă roșie', referindu-se la caracteristica sa cea mai distinctivă.
• Înainte de urbanizare, era o pasăre tipică zonelor montane stâncoase, iar adaptarea sa la clădiri este o dovadă a flexibilității ecologice.
• Masculii pot cânta și noaptea, mai ales în nopțile luminoase de vară, în special în zonele urbane unde lumina artificială poate prelungi activitatea.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Passeriformes

Familia

Muscicapidae

Gen

Phoenicurus

Specie

Phoenicurus ochruros

Explorează Măcăleandru negru