Codroșul de pădure

Despre specie

Codroșul de pădure este o pasăre migratoare mică, insectivoră, cunoscută pentru coada sa roșcată vibrantă, pe care o scutură frecvent. Masculii sunt deosebit de colorați în sezonul de reproducere, având un penaj distinctiv. Este o specie comună în habitatele deschise cu arbori, inclusiv în parcuri și grădini.

Mărime și longevitate

Lungime

13-14.5 cm

Anvergură

21-24 cm

Greutate

11-20 g

Longevitate

2-5 ani (în sălbăticie, maxim înregistrat 10 ani)

Dieta

Insectivor (în principal), ocazional fructe de pădure

Caracteristici fizice

Penaj

Masculul în penaj nupțial are creștetul și ceafa gri-cenușiu, fruntea albă, o mască neagră extinsă de la cioc până la ochi și obraji. Gâtul și pieptul sunt negre, iar abdomenul și flancurile sunt portocalii-roșcate. Spatele este gri-cenușiu, iar aripile sunt maro închis cu o pată albă vizibilă pe remigele secundare (mai ales la subspeciile estice). Coada este roșcată-portocalie, cu excepția rectricelor centrale care sunt maro închis. Femela este mult mai ternă, cu un penaj predominant maro-cenușiu pe partea dorsală și gălbui-portocaliu pal pe partea ventrală, cu o coadă roșcată-portocalie similară cu a masculului, dar mai puțin intensă. Nu are masca neagră sau fruntea albă.

Formă cioc

Subțire, ascuțit, de culoare neagră, adaptat pentru prinderea insectelor.

Culoarea ochilor

Maro închis

Culoarea picioarelor

Negru-maroniu

Trăsături distinctive

Coada roșcată-portocalie, scuturată frecvent. La mascul, contrastul puternic dintre masca neagră, fruntea albă și pieptul portocaliu. La femelă, coada roșcată-portocalie este cel mai bun indiciu.

Aspect juvenil

Juvenilii sunt maro-cenușii, cu pete deschise pe spate și piept, dând un aspect solzos. Coada este roșcată-portocalie, similară cu a adulților, dar mai palidă. Nu prezintă culorile vii ale masculului adult.

Modificări sezoniere

Masculii își păstrează penajul nupțial pe tot parcursul sezonului de reproducere. După năpârlirea post-nupțială, culorile pot fi ușor mai estompate din cauza marginilor deschise ale penelor noi, care se uzează ulterior, dezvăluind culorile mai intense. Nu există o schimbare dramatică de penaj între sezoane, ci mai degrabă o uzură a penelor.

Dimorfism sexual

Pronunțat. Masculii sunt mult mai colorați și distinctivi decât femelele, care sunt predominant maro-cenușii.

Cum se identifică

1. 1

   Coada roșcată-portocalie

   Acesta este cel mai distinctiv semn de identificare pentru ambele sexe și juvenili. Observați cum o scutură frecvent, mai ales când este agitată.

2. 2

   Penajul masculului

   Căutați combinația de frunte albă, mască neagră, creștet și spate gri-cenușiu și piept portocaliu-roșcat. Pata albă de pe aripă este un bun indiciu, deși poate varia.

3. 3

   Penajul femelei

   Femela este mai discretă, maro-cenușie, dar coada roșcată-portocalie rămâne un element cheie. Uneori are o nuanță gălbuie-portocalie palidă pe piept și flancuri.

4. 4

   Comportament

   Observați comportamentul de vânătoare de insecte de pe o poziție înaltă și scuturarea constantă a cozii.

5. 5

   Cântec și apeluri

   Ascultați cântecul melodios, dar scurt, cu fraze fluierate și sunete aspre, precum și apelul 'huiit' sau 'tic-tic'.

Habitat și răspândire

Biomi

Păduri deschise, liziere de pădure, parcuri, grădini, livezi, zone rurale cu arbori izolați, cimitire, zone montane cu copaci răzleți.

Răspândire geografică

Cuibărește în cea mai mare parte a Europei temperate și boreale, în nord-vestul Africii și în Asia temperată până în Siberia centrală. Iernează în Africa subsahariană.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la aproximativ 2000 m în zonele montane.

Medii preferate

Preferă habitatele cu arbori maturi, dar cu subarboret deschis, care oferă locuri de cuibărit în cavități și zone deschise pentru vânătoarea de insecte. Este o specie sinantropă, adaptându-se bine la mediile antropice, atâta timp cât găsește arbori bătrâni și cavități.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă

Obiceiuri alimentare

Se hrănește în principal cu insecte și alte nevertebrate (păianjeni, miriapode), pe care le prinde fie în zbor, fie le culege de pe frunze, ramuri sau de la sol. Ocazional consumă fructe de pădure, în special toamna, înainte de migrație. Vânează adesea de pe o poziție înaltă, zburând rapid pentru a prinde prada și revenind la același loc sau la unul apropiat.

Comportament social

În general solitar sau în perechi în timpul sezonului de reproducere. În timpul migrației, pot forma grupuri mici, dar nu sunt păsări gregare. Teritoriali în perioada de cuibărit.

Tipar de zbor

Zbor rapid, unduitor, cu bătăi scurte de aripi. Adesea planează pe distanțe scurte. În timpul vânătorii, zborul este agil și manevrabil.

Tipar de migrație

Migrator pe distanțe lungi. Sosește în zonele de cuibărit din Europa în aprilie-mai și pleacă spre zonele de iernare din Africa subsahariană în august-septembrie. Migrația are loc în principal noaptea.

Teritorialitate

Masculii sunt puternic teritoriali în timpul sezonului de reproducere, apărându-și teritoriul prin cântec și, ocazional, prin confruntări cu alți masculi.

Reproducere

Sezon de reproducere

Mai-iulie, cu o singură pontă, ocazional două.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibărește în cavități, cum ar fi scorburile copacilor, găurile din ziduri, crăpăturile stâncilor sau chiar în cutii artificiale pentru cuibărit. Cuibul este construit de femelă, dintr-o bază de mușchi, licheni și rădăcini fine, căptușit cu păr, pene și fibre vegetale.

Mărimea ouatului

4-7 ouă

Descrierea oului

4-7 ouă, de culoare albastru-verzui deschis, uneori cu pete roșcate fine, dar cel mai adesea imaculate. Dimensiune medie: 19 x 14 mm.

Perioada de incubație

11-14 zile, realizată în principal de femelă.

Perioada de zburătăcire

12-15 zile de la eclozare. Puii sunt hrăniți de ambii părinți.

Îngrijire parentală

Ambii părinți participă la hrănirea puilor. După ce puii părăsesc cuibul, sunt încă dependenți de părinți pentru o perioadă scurtă.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Căutați mișcarea cozii. Coada roșcată-portocalie, scuturată constant, este adesea primul indiciu al prezenței sale, chiar și înainte de a vedea pasărea în întregime.
2. Ascultați cântecul. Cântecul distinctiv, deși nu foarte puternic, vă poate ghida către locația păsării, mai ales dimineața devreme.
3. Verificați cavitățile. Fiind o specie care cuibărește în cavități, căutați în jurul scorburilor de copaci sau găurilor din ziduri, mai ales în sezonul de reproducere.
4. Observați comportamentul de vânătoare. Urmăriți păsările care zboară rapid de pe o ramură pentru a prinde insecte în aer și apoi revin la aceeași poziție.
5. Fiți răbdători. Sunt păsări mici și pot fi timide. Răbdarea și utilizarea unui binoclu sunt esențiale pentru o observare bună.

Specii similare

Date rapide

Statut de conservare IUCN:

Least Concern

Tip de dietă:

Insectivor

Migrație:

Migrator pe distanțe lungi

Habitat preferat:

Păduri deschise, parcuri, grădini cu arbori maturi

Caracteristică distinctivă:

Coada roșcată-portocalie, scuturată frecvent

Curiozități

• Numele 'Redstart' provine din engleza veche, unde 'steort' înseamnă coadă, referindu-se la coada roșie distinctivă a păsării.
• Masculii pot imita cântecele altor specii de păsări, integrându-le în propriul lor repertoriu.
• Codroșul de pădure este o specie indicatoare a pădurilor sănătoase, cu arbori bătrâni care oferă cavități pentru cuibărit.
• Deși preferă cavitățile naturale, se adaptează bine la cuiburile artificiale, ceea ce ajută la monitorizarea populațiilor.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Passeriformes

Familia

Muscicapidae

Gen

Phoenicurus

Specie

Phoenicurus phoenicurus

Explorează Codroșul de pădure