Papagal

Variază de la 'Least Concern' la 'Critically Endangered' pentru diverse specii din ordin. Multe specii sunt amenințate de pierderea habitatului și comerțul ilegal cu animale de companie.

Psittaciformes (ordinul)

Ai văzut o pasăre? Identific-o instant cu aplicația Birdby

Deschide aplicația

Despre specie

Ordinul Psittaciformes, cunoscut sub denumirea comună de papagali, include aproximativ 400 de specii de păsări, caracterizate prin ciocul lor puternic și curbat, picioarele zigodactile (două degete înainte, două înapoi) și penajul adesea viu colorat. Sunt recunoscuți pentru inteligența lor, capacitatea de a imita sunete și vorbirea umană la unele specii, și longevitatea lor. Sunt păsări predominant tropicale și subtropicale, cu o distribuție largă în emisfera sudică și în zonele calde ale emisferei nordice.

Mărime și longevitate

Lungime: 8 cm (papagalul-pigmeu) - 100 cm (papagalul-hicint)
Anvergură: 15 cm - 100 cm (variații mari în funcție de specie)
Greutate: 10 g (papagalul-pigmeu) - 4 kg (kakapo)
Longevitate: 10 - 80 ani (variații mari în funcție de specie, unele specii mari pot trăi peste 100 de ani în captivitate)
Dieta: Omnivor (predominant ierbivor, consumând semințe, fructe, nuci, nectar, polen, muguri, dar și insecte sau larve la unele specii)

Caracteristici fizice

Penaj: Extrem de variabil. Majoritatea speciilor prezintă un penaj viu colorat, adesea verde, albastru, roșu, galben, cu combinații complexe de culori. Există și specii cu penaj predominant alb (cacadu), gri (papagalul-cenușiu) sau maro. Penajul este dens și lucios.
Formă cioc: Cioc puternic, curbat, cu maxila superioară proeminentă și mobilă, adaptat pentru spargerea semințelor dure și a nucilor, precum și pentru cățărat. Culoarea ciocului variază de la negru, gri, la roșu sau portocaliu.
Culoarea ochilor: Variază considerabil: negru, maro, roșu, portocaliu, galben, alb. Adesea, în jurul ochiului există un inel de piele nudă, de culoare diferită.
Culoarea picioarelor: De obicei gri, negru sau rozaliu, cu solzi. Picioarele sunt zigodactile, adaptate pentru prindere și cățărare.
Trăsături distinctive: Ciocul puternic și curbat, picioarele zigodactile, penajul adesea colorat, inteligența și capacitatea de imitație vocală (la multe specii). Coada poate fi scurtă și pătrată sau lungă și ascuțită, în funcție de specie.
Aspect juvenil: Puii au adesea un penaj mai tern sau culori mai puțin intense decât adulții. Ciocul poate fi mai deschis la culoare sau cu o nuanță diferită. La unele specii, ochii pot avea o culoare diferită la juvenili.
Modificări sezoniere: În general, papagalii nu prezintă schimbări sezoniere semnificative ale penajului. Culorile rămân constante pe tot parcursul anului.
Dimorfism sexual: În general, dimorfismul sexual este redus sau absent la majoritatea speciilor de papagali, masculii și femelele având un penaj similar. Există excepții notabile, cum ar fi papagalul Eclectus (Eclectus roratus), unde masculul este verde și femela roșie și albastră, sau unele specii de papagali-de-agapornis unde există diferențe subtile de culoare sau mărime.

Cum se identifică

1
Forma ciocului
Căutați un cioc puternic, curbat, cu maxila superioară proeminentă. Acesta este un indicator cheie al unui papagal.
2
Picioarele
Observați picioarele zigodactile (două degete înainte, două înapoi), adaptate pentru prindere și cățărare. Acest lucru este vizibil când pasărea se hrănește sau se agață de o creangă.
3
Penajul
Apreciați culorile vii și combinațiile complexe de culori. Deși nu toate speciile sunt viu colorate, majoritatea sunt. Absența unei creste (diferențiere de cacadu) este, de asemenea, un indiciu.
4
Vocalizările
Ascultați țipete ascuțite, fluierături, scârțâituri și, în cazul speciilor introduse sau evadate, posibile imitații ale sunetelor umane sau ale altor păsări.
5
Comportamentul
Observați comportamentul social, hrănirea în grupuri, agilitatea în copaci și modul de a manipula hrana cu picioarele.

Habitat și răspândire

Biomi: Păduri tropicale și subtropicale, savane, zone aride și semiaride, păduri de mangrove, zone montane, zone urbane (în cazul speciilor introduse).
Răspândire geografică: Distribuție predominantă în emisfera sudică: America de Sud și Centrală, Africa Subsahariană, Asia de Sud și de Sud-Est, Australia, Noua Zeelandă și insulele Pacificului. Câteva specii se găsesc și în America de Nord (istoric) și în zonele calde ale Europei (specii introduse).
Interval altitudinal: De la nivelul mării până la altitudini de peste 3.000 de metri în zonele montane (ex: Kea în Noua Zeelandă).
Medii preferate: Preferă zonele cu vegetație densă, copaci înalți pentru cuibărit și adăpost, și surse abundente de hrană (fructe, semințe). Multe specii sunt adaptate la viața arboricolă.

Comportament

Timp de activitate: Diurni. Sunt activi în timpul zilei, hrănindu-se și socializând. Se retrag în locuri de odihnă comune la apusul soarelui.
Obiceiuri alimentare: Dieta este variată, incluzând semințe, nuci, fructe, flori, nectar, polen, muguri. Unele specii consumă și insecte sau larve. Folosesc ciocul puternic pentru a sparge cojile dure și picioarele pentru a manipula hrana. Sunt adesea văzuți hrănindu-se în grupuri.
Comportament social: Majoritatea speciilor sunt sociale, trăind în perechi sau în stoluri de diferite dimensiuni, care pot ajunge la sute sau chiar mii de indivizi în afara sezonului de reproducere. Sunt monogami și formează legături puternice de pereche. Interacțiunile sociale sunt complexe, incluzând îngrijirea reciprocă a penajului și vocalizări comune.
Tipar de zbor: Zborul este adesea rapid și direct, cu bătăi puternice ale aripilor. Multe specii au un zbor ondulat sau planat pe distanțe scurte. Zborul în stoluri mari este comun, mai ales dimineața și seara.
Tipar de migrație: Majoritatea speciilor de papagali sunt rezidente, dar unele specii efectuează migrații locale sau nomadice în căutarea hranei. Nu există migrații sezoniere pe distanțe lungi, caracteristice altor ordine de păsări.
Teritorialitate: Nivelul de teritorialitate variază. În general, perechile pot apăra agresiv zona din jurul cuibului în timpul sezonului de reproducere, dar în afara acestuia, stolurile sunt mai tolerante.

Cântec și chemări

Cântec: Papagalii nu au un 'cântec' în sensul clasic al păsărilor cântătoare. Vocalizările lor sunt complexe și variate, incluzând fluierături, țipete ascuțite, ciripituri, scârțâituri și imitații. Multe specii sunt capabile să imite o gamă largă de sunete din mediul înconjurător, inclusiv vorbirea umană.
Chemare: Chemările sunt adesea puternice și stridente, folosite pentru comunicarea în stol, avertizarea asupra prădătorilor sau menținerea contactului în timpul zborului. Exemple includ 'screech-uri' ascuțite, 'chatter-uri' rapide și 'whistle-uri' melodioase, specifice fiecărei specii.
Când vocalizează: Vocalizează pe tot parcursul zilei, dar sunt deosebit de zgomotoși dimineața devreme și seara, când se adună sau se dispersează din locurile de odihnă.

Reproducere

Sezon de reproducere: Variază în funcție de specie și de regiunea geografică, adesea corelată cu disponibilitatea hranei. Poate fi o dată pe an sau de mai multe ori în zonele tropicale.
Obiceiuri de cuibărit: Majoritatea speciilor cuibăresc în cavități, cum ar fi scorburile copacilor, găurile din stânci sau termitiere. Unele specii (ex: papagalii-călugăr) construiesc cuiburi mari, comune, din crenguțe. Femela depune ouăle direct pe fundul cavității sau pe un strat subțire de rumeguș.
Mărimea ouatului: 1-8 ouă, cel mai frecvent 2-5 ouă.
Descrierea oului: Ouăle sunt de obicei albe, rotunde sau ovale, fără pete. Numărul și dimensiunea variază în funcție de specie.
Perioada de incubație: 18-30 de zile, în funcție de specie. De obicei, doar femela incubează, fiind hrănită de mascul.
Perioada de zburătăcire: 30-90 de zile, în funcție de specie. Puii rămân în cuib până când sunt complet acoperiți cu pene și capabili să zboare.
Îngrijire parentală: Ambii părinți participă la hrănirea puilor după eclozare. Puii sunt altriciali, adică se nasc orbi și neajutorați, necesitând îngrijire intensivă. Părinții continuă să-i hrănească și după ce părăsesc cuibul, pentru o perioadă variabilă.

Unde se găsește

Păduri tropicale și subtropicale

Acestea sunt habitatele primare pentru majoritatea speciilor de papagali, în special în America de Sud, Africa și Australia.

Savane și zone aride

Unele specii sunt adaptate la aceste medii, cum ar fi papagalii din Australia.

Zone urbane și suburbane

În multe orașe din lume, specii introduse (ex: papagalul-gulerat) au format populații sălbatice și pot fi observate în parcuri și grădini.

Grădini zoologice și aviare

Pentru observarea speciilor exotice, acestea sunt locuri excelente.

Sfaturi de teren

Ascultați vocalizările. Papagalii sunt adesea mai ușor de auzit decât de văzut, mai ales în pădurile dense. Urmăriți sunetele puternice și distinctive.
Căutați în zonele cu fructe și semințe. Concentrați-vă căutările în copacii care rodesc sau în zonele cu vegetație bogată în semințe, care reprezintă sursa lor principală de hrană.
Observați dimineața devreme și seara. Acestea sunt perioadele de maximă activitate, când papagalii se deplasează spre sau dinspre locurile de hrănire și odihnă.
Folosiți binoclul. Pentru a observa detaliile penajului și comportamentului, un binoclu este esențial, mai ales că multe specii stau în vârful copacilor.
Fiți răbdători și tăcuți. Papagalii pot fi timizi, iar o abordare lentă și silențioasă crește șansele de observare.

Specii similare

Cacadu

Cacatuidae

Cacadușii sunt o familie distinctă în cadrul ordinului Psittaciformes, caracterizați prin prezența unei creste erectile pe cap, care poate fi ridicată sau coborâtă. Penajul lor este predominant alb, negru sau gri, cu pete de culoare pe creastă sau sub aripi. Papagalii 'adevărați' (Psittacidae) nu au creastă și prezintă o gamă mult mai largă de culori în penaj.

Păsări cântătoare (Ordinul Passeriformes)

Passeriformes

Deși unele păsări cântătoare pot avea penaj colorat, ele diferă fundamental de papagali prin structura ciocului (mai subțire, conic, adaptat pentru semințe mici sau insecte), picioarele anisodactile (trei degete înainte, unul înapoi) și absența capacității de a imita vorbirea umană la majoritatea speciilor. De asemenea, au un 'cântec' structurat, spre deosebire de vocalizările variate ale papagalilor.

Date rapide

Număr de specii:: Aproximativ 400
Dieta principală:: Semințe, fructe, nuci
Caracteristică distinctivă:: Cioc curbat, picioare zigodactile
Inteligență:: Foarte inteligenți, capabili de rezolvarea problemelor și imitație vocală
Longevitate:: Printre cele mai longevive păsări

Curiozități

Cel mai mare papagal din lume, Kakapo (Strigops habroptilus), este nocturn și nu poate zbura.
Papagalul Kea (Nestor notabilis) din Noua Zeelandă este singurul papagal alpin din lume și este cunoscut pentru curiozitatea și inteligența sa, uneori distructivă.
Unii papagali, cum ar fi papagalul-cenușiu african (Psittacus erithacus), pot învăța un vocabular de sute de cuvinte și pot înțelege concepte complexe.
Papagalii sunt printre puținele animale care pot folosi unelte în sălbăticie.
Culoarea verde predominantă la multe specii de papagali este un camuflaj excelent în frunzișul dens al pădurilor tropicale.

Clasificare științifică

Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordinul: Psittaciformes
Familia: Psittacidae (papagali 'adevărați'), Cacatuidae (cacadu), Psittaculidae (papagali din Lumea Veche), Strigopidae (papagali din Noua Zeelandă), Nestoridae (papagali din Noua Zeelandă)
Gen: Variază (ex: Amazona, Psittacus, Ara, Melopsittacus)
Specie: Variază (ex: Amazona aestiva, Psittacus erithacus, Ara macao)

Explorează Papagal

Identificare Cântec și chemări Habitat și răspândire Dieta Păsări similare

Identifică păsări oriunde

Gratuit pe iOS, Android și Web. Identificare prin foto și sunet, bază de date completă a speciilor și lista ta personală.

Descărcați peApp Store Obțineți peGoogle Play Continuați peWeb

Deschide în aplicație