Mugurar

Despre specie

Mugurarul (Pyrrhula pyrrhula) este o pasăre cântătoare de talie mică, robustă, cunoscută pentru penajul său distinctiv, în special la masculi, și pentru cântecul său melodios, dar discret. Este o specie rezidentă sau parțial migratoare în mare parte din arealul său european și asiatic, preferând habitatele forestiere și grădinile.

Mărime și longevitate

Lungime

14.5-16.5 cm

Anvergură

22-26 cm

Greutate

21-27 g

Longevitate

2-5 ani (până la 8 ani în sălbăticie)

Dieta

Omnivor (predominant semințe, muguri, fructe de pădure, ocazional insecte)

Caracteristici fizice

Penaj

Masculul are pieptul și obrajii de un roșu-roz intens, spatele gri-albăstrui, aripile negre cu o bandă albă distinctivă, coada neagră și creștetul capului negru lucios. Femela este mai puțin vibrantă, cu pieptul și obrajii de un gri-maroniu-rozaliu, spatele maro-cenușiu, dar păstrează aripile negre cu banda albă și creștetul negru. Ambele sexe au o pată albă proeminentă pe târtiță, vizibilă în zbor.

Formă cioc

Cioc scurt, gros, conic și puternic, adaptat pentru spargerea semințelor, de culoare neagră.

Culoarea ochilor

Ochi mici, de culoare închisă (negri).

Culoarea picioarelor

Picioare scurte, de culoare maro-închis sau negricioase.

Trăsături distinctive

Creștetul negru lucios, banda albă de pe aripile negre și pata albă de pe târtiță sunt caracteristici cheie. La mascul, roșul intens al pieptului este inconfundabil.

Aspect juvenil

Juvenilii au un penaj maroniu-gălbui, fără creștetul negru lucios, care se dezvoltă treptat. Nu prezintă culorile vii ale adulților. Banda albă de pe aripă este prezentă, dar mai puțin definită.

Modificări sezoniere

Nu există schimbări sezoniere semnificative ale penajului la adulți. Culorile pot părea mai vii după năpârlirea de vară-toamnă.

Dimorfism sexual

Pronunțat. Masculii au pieptul roșu-roz intens, în timp ce femelele au o colorație mult mai ternă, gri-maronie-rozalie pe piept.

Cum se identifică

1. 1

   Dimensiune și formă

   O pasăre robustă, de mărimea unei vrăbii, cu un corp compact și un cioc scurt și gros.

2. 2

   Penajul masculului

   Căutați pieptul și obrajii roșu-roz intens, spatele gri, creștetul negru lucios și aripile negre cu o bandă albă proeminentă. Târtița albă este vizibilă în zbor.

3. 3

   Penajul femelei

   Căutați pieptul și obrajii gri-maroniu-rozaliu, spatele maro-cenușiu, dar cu aceleași caracteristici distinctive: creștet negru, aripile negre cu bandă albă și târtița albă.

4. 4

   Chemarea

   Ascultați fluieratul moale, melancolic, "dju" sau "piu", care este foarte caracteristic și adesea primul indiciu al prezenței sale.

5. 5

   Comportament de hrănire

   Observați-i cum sparg semințele cu ciocul lor puternic, adesea în arbuști sau copaci.

Habitat și răspândire

Biomi

Păduri de foioase și conifere, păduri mixte, parcuri, grădini, livezi, cimitire, zone cu arbuști densi.

Răspândire geografică

Areal larg, cuprinzând Europa (din Insulele Britanice până în Urali), Asia de Nord și Centrală, până în Japonia. În România este o specie rezidentă și parțial migratoare, răspândită în zonele împădurite, mai ales în regiunile montane și deluroase, dar și în parcurile urbane în timpul iernii.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la altitudini de peste 2000 m în zonele montane.

Medii preferate

Preferă zonele cu vegetație densă, arbuști, tufișuri și copaci tineri, unde găsește hrană și locuri de cuibărit. Este adesea întâlnit la marginea pădurilor sau în luminișuri.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă.

Obiceiuri alimentare

Se hrănește predominant cu semințe de arbori și arbuști (frasin, mesteacăn, arțar, carpen), muguri (în special de pomi fructiferi, ceea ce îi poate aduce reputația de dăunător în livezi), fructe de pădure (măceșe, scorușe, ienupăr) și, ocazional, insecte, în special în perioada de hrănire a puilor. Folosește ciocul puternic pentru a sparge cojile semințelor. Adesea se hrănește în perechi sau în grupuri mici.

Comportament social

În afara sezonului de reproducere, mugurarii sunt adesea văzuți în perechi sau în grupuri mici, uneori amestecându-se cu alte specii de fringillide. Sunt păsări relativ timide și discrete, dar pot deveni mai îndrăznețe în grădinile unde găsesc hrană.

Tipar de zbor

Zbor ondulat, rapid, cu bătăi scurte de aripi, adesea însoțit de chemări scurte. În zbor, pata albă de pe târtiță este foarte vizibilă.

Tipar de migrație

În mare parte o specie rezidentă în Europa de Vest și Centrală. Populațiile nordice și estice sunt parțial migratoare, deplasându-se spre sud și vest în timpul iernii în căutarea hranei. În România, populațiile montane pot coborî la altitudini mai joase în sezonul rece, iar exemplare din nord pot ierna aici.

Teritorialitate

În timpul sezonului de reproducere, perechile își stabilesc și apără un teritoriu de cuibărit, deși nu sunt extrem de agresivi. În afara sezonului de reproducere, sunt mai puțin teritoriali.

Reproducere

Sezon de reproducere

Aprilie-iulie, cu 1-2 ponte pe an.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibul este construit de femelă, de obicei într-un arbust dens sau într-un copac tânăr, la o înălțime de 1-4 metri de la sol. Este o construcție îngrijită, în formă de cupă, realizată din crenguțe subțiri, rădăcini, mușchi și licheni, căptușită cu păr, pene și fibre fine.

Mărimea ouatului

4-6 ouă

Descrierea oului

4-6 ouă, de culoare albastru-verzui deschis, cu pete și puncte maro-roșcate sau negricioase, mai dense la capătul mare.

Perioada de incubație

12-14 zile, incubate predominant de femelă.

Perioada de zburătăcire

12-18 zile de la eclozare. Puii sunt hrăniți de ambii părinți.

Îngrijire parentală

Ambii părinți participă la hrănirea puilor. Masculul aduce hrană femelei în timpul incubației și ambilor pui după eclozare.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Ascultați chemarea. Mugurarul este adesea mai ușor de auzit decât de văzut. Fluieratul său moale este un bun indicator al prezenței sale.
2. Căutați în arbuști densi. Preferă să se ascundă în vegetația densă, așa că fiți atenți la mișcare în tufișuri și copaci tineri.
3. Vizitați hrănitoarele de păsări. În timpul iernii, mugurarii pot vizita hrănitoarele de păsări, mai ales dacă sunt amplasate lângă vegetație densă și oferă semințe de floarea-soarelui sau alte semințe mari.
4. Fiți răbdători și discreți. Sunt păsări timide. O abordare lentă și silențioasă crește șansele de a le observa.

Specii similare

Date rapide

Nume științific:

Pyrrhula pyrrhula

Familie:

Fringillidae

Dimensiune:

14.5-16.5 cm

Dietă principală:

Semințe și muguri

Statut de conservare IUCN:

Least Concern

Chemarea distinctivă:

Fluierat moale, melancolic "dju"

Curiozități

• Numele științific 'Pyrrhula' provine din greaca veche și înseamnă 'roșu-flacără', referindu-se la coloritul masculului.
• Mugurarii sunt cunoscuți pentru dieta lor bogată în muguri, ceea ce îi face uneori nepopulari printre grădinari și proprietarii de livezi.
• În unele culturi, mugurarul este considerat un simbol al iernii și al Crăciunului, fiind adesea reprezentat pe felicitări și decorațiuni.
• Deși cântecul lor este discret, mugurarii pot fi dresați să imite melodii simple, fiind populari ca păsări de colivie în trecut.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Passeriformes

Familia

Fringillidae

Gen

Pyrrhula

Specie

Pyrrhula pyrrhula

Explorează Mugurar