Aușelul cu creastă galbenă

Despre specie

Aușelul cu creastă galbenă este cea mai mică pasăre din Europa, recunoscută prin penajul său predominant verzui-cenușiu și creasta distinctivă de pe cap. Este o specie agilă, care se mișcă constant prin frunzișul copacilor în căutarea insectelor.

Mărime și longevitate

Lungime

8.5-9.5 cm

Anvergură

13-15 cm

Greutate

4-7 g

Longevitate

2-3 ani (în sălbăticie, maxim 5-6 ani)

Dieta

Insectivor

Caracteristici fizice

Penaj

Partea superioară este verde-oliv, iar partea inferioară este alb-cenușie. Aripile sunt mai închise la culoare, cu două bare albe distincte. Capul are o creastă portocalie-aurie la mascul și galben-lămâie la femelă, mărginită de benzi negre. Fața este simplă, cu un inel ocular albicios subtil.

Formă cioc

Subțire, ascuțit și de culoare închisă, adaptat pentru prinderea insectelor mici.

Culoarea ochilor

Ochi mici, negri, strălucitori.

Culoarea picioarelor

Picioare subțiri, de culoare maro-închis sau negricioase.

Trăsături distinctive

Dimensiunea extrem de mică, creasta colorată de pe cap (galbenă la femelă, portocalie la mascul, ambele mărginite de negru), și cele două bare albe de pe aripi.

Aspect juvenil

Juvenilii sunt similari cu adulții, dar le lipsește creasta colorată de pe cap, având în schimb o creștet uniform, verzui-cenușiu. Penajul este în general mai tern.

Modificări sezoniere

Nu există schimbări semnificative de penaj între sezoane. Penajul rămâne relativ constant pe tot parcursul anului.

Dimorfism sexual

Masculul are o creastă portocalie-aurie, mai intensă, în timp ce femela are o creastă galben-lămâie. În rest, penajul este similar.

Cum se identifică

1. 1

   Dimensiune

   Cea mai mică pasăre din Europa, adesea pare o minge de pene cu o coadă scurtă.

2. 2

   Creasta capului

   Căutați creasta galbenă (femelă) sau portocalie (mascul) mărginită de negru pe creștet. Aceasta este adesea ridicată când pasărea este agitată sau cântă.

3. 3

   Penaj general

   Observați penajul verde-oliv pe spate și alb-cenușiu pe burtă. Nu are sprâncene albe sau pete albe pe gât.

4. 4

   Bare albe pe aripi

   Două bare albe distincte pe aripile închise la culoare sunt un bun indicator.

5. 5

   Comportament

   Mișcarea constantă, agilă, prin frunzișul coniferelor, adesea atârnând cu capul în jos sau planând pe loc.

6. 6

   Cântec

   Ascultați cântecul extrem de înalt și subțire, 'sii-sii-sii-sii-sii-sui-sui-sui', care poate fi dificil de detectat.

Habitat și răspândire

Biomi

Păduri de conifere (brad, molid, pin), păduri mixte cu predominanță de conifere, parcuri și grădini cu arbori înalți.

Răspândire geografică

Răspândit în cea mai mare parte a Europei temperate și boreale, în Asia de Nord și Centrală, până în Japonia. În România, este o specie comună în zonele montane și submontane, dar și în pădurile de câmpie cu conifere.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la limita superioară a pădurilor montane (peste 2000 m în Alpi și Carpați).

Medii preferate

Preferă pădurile dense de conifere, în special molidișurile, unde găsește abundență de hrană și locuri sigure pentru cuibărit. Se adaptează și în parcuri sau grădini mari cu arbori înalți, în special conifere.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă. Este activă de la răsăritul soarelui până la apus, căutând hrană aproape constant.

Obiceiuri alimentare

Se hrănește aproape exclusiv cu insecte mici și păianjeni, pe care le culege de pe frunze, ace de conifere și ramuri. Este extrem de agil, planând adesea pe loc sau atârnând cu capul în jos pentru a ajunge la pradă. Consumă și ouă sau larve de insecte.

Comportament social

În timpul sezonului de reproducere, sunt teritoriali și trăiesc în perechi. În afara sezonului de reproducere, formează grupuri mici sau se alătură stolurilor mixte de alte specii mici de păsări (ex. pițigoi) pentru a căuta hrană.

Tipar de zbor

Zbor rapid, ondulat și neregulat, cu bătăi rapide de aripi. Adesea planează pe loc (hovering) în timp ce caută hrană.

Tipar de migrație

Populațiile din nordul și estul Europei sunt migratoare, deplasându-se spre sud-vest pentru iernat. Populațiile din vestul și centrul Europei, inclusiv din România, sunt în mare parte sedentare sau efectuează deplasări altitudinale scurte, în funcție de disponibilitatea hranei și severitatea iernii.

Teritorialitate

Masculii își apără teritoriul de reproducere prin cântec și, ocazional, prin confruntări scurte cu intrușii.

Reproducere

Sezon de reproducere

Aprilie-iulie, cu două ponte pe an.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibul este o structură sferică, compactă și bine camuflată, construită de ambii părinți (dar mai ales de femelă) din mușchi, licheni, păianjeni și pânze de păianjen, căptușit cu pene și păr. Este suspendat de obicei sub o ramură de conifer, la înălțimi variabile, adesea bine ascuns.

Mărimea ouatului

6-12 ouă, dar cel mai frecvent 8-10 ouă. Este una dintre cele mai mari ponte raportate la dimensiunea corpului păsării.

Descrierea oului

6-12 ouă, mici, albe sau crem, cu pete fine maronii sau roșcate, mai dense la capătul lat.

Perioada de incubație

14-17 zile, realizată în principal de femelă.

Perioada de zburătăcire

17-22 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți după eclozare.

Îngrijire parentală

Ambii părinți hrănesc puii. Femela incubează, iar masculul o hrănește în timpul incubației. După eclozare, ambii părinți aduc hrană constant, având în vedere numărul mare de pui.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Ascultați cu atenție. Cântecul său înalt este adesea primul indiciu al prezenței sale. Fiți atenți la sunete subțiri, aproape metalice.
2. Căutați în frunzișul coniferelor. Se mișcă rapid prin coroanele copacilor, căutând insecte. Folosiți binoclul pentru a-l observa mai bine.
3. Fiți răbdători. Datorită dimensiunii mici și mișcărilor rapide, poate fi dificil de observat. Răbdarea este cheia.
4. Observați stolurile mixte. În afara sezonului de reproducere, se alătură adesea stolurilor de pițigoi și alte specii mici, ceea ce poate facilita detectarea sa.

Specii similare

Date rapide

Cea mai mică pasăre europeană:

Da

Dieta principală:

Insecte și păianjeni

Habitat preferat:

Păduri de conifere

Număr de ouă:

6-12

Statut de conservare:

Least Concern

Curiozități

• Numele științific 'Regulus' înseamnă 'mic rege' sau 'prinț', referindu-se la creasta sa distinctivă, asemănătoare unei coroane.
• În ciuda dimensiunilor sale minuscule, aușelul cu creastă galbenă este capabil să supraviețuiască iernilor reci, datorită metabolismului său ridicat și a capacității de a găsi hrană chiar și în condiții dificile.
• Are una dintre cele mai mari ponte în raport cu dimensiunea corpului, depunând până la 12 ouă, care pot cântări mai mult decât pasărea însăși.
• În timpul migrației, aușelii cu creastă galbenă pot parcurge distanțe considerabile, traversând chiar și Marea Nordului, o performanță remarcabilă pentru o pasăre atât de mică.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Passeriformes

Familia

Regulidae

Gen

Regulus

Specie

Regulus regulus

Explorează Aușelul cu creastă galbenă