Țiclean european

Despre specie

Țicleanul european este o pasăre mică, robustă, cu un gât scurt, cap mare și cioc puternic, asemănătoare unui ciocănitor miniatural. Este singura pasăre din Europa capabilă să coboare trunchiurile copacilor cu capul în jos, o adaptare unică pentru a căuta hrană. Are o colorație distinctivă, cu partea superioară albastru-cenușie și partea inferioară portocalie-roșiatică, cu o dungă negru-intensă care traversează ochiul.

Mărime și longevitate

Lungime

12-14.5 cm

Anvergură

22.5-27 cm

Greutate

17-28 g

Longevitate

Aproximativ 2-3 ani în sălbăticie, maxim înregistrat 12 ani

Dieta

Omnivor și oportunist. Dieta constă în principal din insecte și arahnide pe timpul verii, inclusiv gândaci, omizi, furnici și păianjeni. Toamna și iarna, se bazează pe semințe, nuci și alune, pe care le depozitează și le sparge cu ciocul său puternic.

Caracteristici fizice

Penaj

Partea superioară a corpului (spate, cap, aripi) este de un albastru-cenușiu distinctiv. Partea inferioară este portocaliu-roșiatică, mai palidă pe gât și albă pe obraji. Are o dungă neagră proeminentă, care se întinde de la baza ciocului, prin ochi, până la gât.

Formă cioc

Cioc puternic și ascuțit, de culoare gri închis, adaptat pentru a sparge nuci și semințe și a extrage insecte din crăpături.

Culoarea ochilor

Iris de culoare închisă, aproape negru.

Culoarea picioarelor

Picioare scurte și puternice, de culoare gri-maroniu, cu gheare lungi și curbate, ideale pentru a se agăța de scoarța copacilor.

Trăsături distinctive

Abilitatea de a coborî trunchiurile copacilor cu capul în jos, contrastul puternic dintre penajul albastru-cenușiu superior și cel portocaliu-roșiatic inferior, dunga oculară neagră. Nu are dungi sau pete pe cap sau corp, spre deosebirte de alte specii de păsări de pădure.

Aspect juvenil

Păsările tinere seamănă cu adulții, dar au un penaj mai puțin vibrant, culorile fiind mai terne și mai spălăcite. Dunga oculară este adesea mai puțin definită, iar penajul general poate avea o tentă mai maronie.

Modificări sezoniere

Penajul nu prezintă modificări sezoniere semnificative. Culorile pot părea mai proaspete după năpârlirea de vară/toamnă și mai uzate spre sfârșitul iernii.

Dimorfism sexual

Dimorfismul sexual este subtil. Femelele au adesea partea inferioară mai puțin intens colorată (mai palid portocalie-roșiatică) și dunga oculară neagră poate fi puțin mai îngustă sau mai estompată decât la masculi. Cu toate acestea, suprapunerea este considerabilă și identificarea sexului pe baza penajului este dificilă în teren.

Cum se identifică

1. 1

   Culoarea penajului

   Căutați contrastul distinctiv dintre partea superioară albastru-cenușie și partea inferioară portocalie-roșiatică. Dungă neagră proeminentă prin ochi.

2. 2

   Comportament de hrănire

   Observați modul unic de a coborî trunchiurile copacilor cu capul în jos, o trăsătură rară la alte specii de păsări. De asemenea, comportamentul de a depozita și sparge nuci este un indiciu bun.

3. 3

   Siluetă și mărime

   Silueta compactă, fără gât, cu cap mare și cioc puternic. Mărimea este similară cu cea a unui pițigoi mare, dar mai robust.

4. 4

   Voce

   Ascultați fluierele puternice și clare, precum și strigătele 'chip' sau 'tsit' ascuțite. Sunt adesea destul de vocali.

5. 5

   Zbor

   Zborul lor este direct și ondulat, rapid, adesea între trunchiurile copacilor.

Habitat și răspândire

Biomi

Păduri de foioase, păduri mixte, parcuri și grădini mari, păduri riverane.

Răspândire geografică

Răspândit pe o mare parte a Palearcticii, din Europa de Vest până în Japonia. Lipsesc din Irlanda, nordul Scotiei și unele insule mediteraneene.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la aproximativ 2000 m în munți, în funcție de disponibilitatea copacilor bătrâni.

Medii preferate

Păduri mature de foioase sau mixte, care oferă copaci bătrâni cu scorburi pentru cuibărit și o abundență de insecte și semințe. Preferă stejarii, fagii și carpenii. Se întâlnește și în parcuri, livezi vechi și grădini extinse cu arbori maturi.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă.

Obiceiuri alimentare

Caută hrană pe trunchiurile și ramurile copacilor, urcând și coborând (caracteristic) cu capul în jos, examinând crăpăturile scoarței. Folosește ciocul pentru a desprinde bucăți de scoarță sau pentru a sparge nuci și semințe, fixându-le într-o crăpătură. Depozitează hrană pentru iarnă în scorburile copacilor sau sub scoarță.

Comportament social

În general solitar sau în perechi pe timpul sezonului de reproducere. În afara sezonului de reproducere, se pot alătura stolurilor mixte de păsări, dar rămân de obicei la periferia grupului, fiind mai puțin sociabili decât pițigoii.

Tipar de zbor

Zbor direct, rapid și ondulat, cu bătăi rapide de aripi, adesea pe distanțe scurte între copaci.

Tipar de migrație

Specie rezidentă, predominant sedentară. Nu migrează. Pot efectua mișcări locale scurte în căutarea hranei.

Teritorialitate

Foarte teritorială, în special în timpul sezonului de cuibărit. Apără activ teritoriul de hrănire și de cuibărit împotriva altor țicleani și a altor specii concurente.

Reproducere

Sezon de reproducere

Martie - iulie, cu un vârf în aprilie-mai.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibăresc în scorburile copacilor, adesea folosesc scorburile vechi de ciocănitori. Dacă intrarea este prea mare, o îngustează cu noroi pentru a preveni accesul prădătorilor. Căptușesc cuibul cu bucăți de scoarță, frunze uscate și mușchi.

Mărimea ouatului

De obicei 5-9 ouă, dar pot fi și 4 sau până la 12.

Descrierea oului

5-9 ouă, albe, cu pete roșcate-maronii, mai dense la capătul bont.

Perioada de incubație

14-16 zile, realizată preponderent de femelă.

Perioada de zburătăcire

23-25 de zile, timp în care ambii părinți hrănesc puii.

Îngrijire parentală

Ambii părinți participă la hrănirea puilor după eclozare. Puii rămân în cuib până la 3-4 săptămâni, iar după părăsirea cuibului sunt încă hrăniți și ghidați de părinți pentru o perioadă scurtă.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Căutați mișcarea specifică. Scanarea trunchiurilor copacilor, mai ales a celor bătrâni, pentru a observa păsări care coboară cu capul în jos.
2. Ascultați cu atenție. Vocea lor distinctivă este adesea primul indiciu al prezenței lor, mai ales primăvara. Sunt destul de vocali.
3. Verificați hrănitoarele de păsări. În special pe timpul iernii, țicleanii pot vizita hrănitoarele de grădină, mai ales dacă sunt plasate aproape de copaci și oferă nuci sau semințe de floarea-soarelui.
4. Fii răbdător. Deși nu sunt timizi, sunt ageri și se deplasează rapid. Staționarea într-un loc și observarea atentă va crește șansele de a-i vedea.

Specii similare

Date rapide

Singura pasăre europeană care:

Cobora trunchiurile copacilor cu capul în jos.

Comportament de depozitare:

Se știe că își depozitează alimentele pentru a le consuma mai târziu.

Construcția cuibului:

Îngustează intrarea în scorburile copacilor cu noroi, unică printre păsările europene.

Arie de răspândire:

Cea mai răspândită specie de țiclean din lume.

Durată de viață maximă înregistrată:

12 ani.

Curiozități

• Numele științific „Sitta” este de origine greacă și înseamnă „cel care sparge” sau „cel care ciocănește”, referindu-se la modul lor de a sparge nuci și semințe.
• Sunt cunoscuți pentru inteligența lor în găsirea și depozitarea hranei, demonstrând o memorie spațială impresionantă pentru locațiile de stocare.
• Țicleanii pot fi destul de agresivi cu alte păsări, în special la hrănitoare sau când își apără teritoriul de cuibărit.
• Capacitatea lor de a se deplasa în orice direcție pe trunchiurile copacilor este posibilă datorită picioarelor lor puternice și a trei degete îndreptate înainte și unul înapoi, care le oferă o aderență excelentă.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Passeriformes

Familia

Sittidae

Gen

Sitta

Specie

Sitta europaea

Explorează Țiclean european