Rața sălbatica (Common Shelduck)

Despre specie

Rața șelatica este o specie de rață mare, colorată distinctiv, care combină aspectul unei gâște cu cel al unei rațe. Este cunoscută pentru penajul său contrastant alb, negru, castaniu și verde-închis. Această specie este prevalentă în zonele de coastă și estuare, fiind adaptată la medii saline și salmastre.

Mărime și longevitate

Lungime

58-71 cm

Anvergură

110-133 cm

Greutate

0.8-1.5 kg

Longevitate

Până la 10-12 ani în sălbăticie, excepțional până la 20 de ani.

Dieta

Principalmente nevertebrate acvatice mici, cum ar fi melci, scoici, crustacee și viermi marini, precum și alge.

Caracteristici fizice

Penaj

Penaj predominant alb, cu un cap și gât verde-închis lucios, aproape negru. O bandă lată, castanie, înconjoară pieptul și spatele, separând albul pieptului de restul corpului. Primarele aripilor sunt negre, iar secundarele formează o pată verde-lucioasă (oglinda alară). Există și o bandă neagră centrală pe abdomen. Coada este albă cu vârful negru. Subtectricele subalare sunt albe.

Formă cioc

Cioc puternic, roșu aprins, cu o umflătură cărnoasă vizibilă la baza, mai accentuată la masculi în perioada de reproducere.

Culoarea ochilor

Iris maro închis.

Culoarea picioarelor

Picioare și labe roz pal.

Trăsături distinctive

Combinația de cap verde-închis, inel castaniu pe piept și abdomen, corp alb și cioc roșu aprins sunt caracteristici unice. Umflătura roșie de la baza ciocului la masculi este un indicator clar în sezonul de împerechere.

Aspect juvenil

Puii au pieptul și flancurile albe, cu pete maronii, și spatele maro-gri. Capul este maro cu pete albe pe față. Ciocul este gri-rozaliu. Nu prezintă banda castanie pe piept și gâtul verde lucios. Ei obțin penajul adult la vârsta de un an.

Modificări sezoniere

În afara sezonului de reproducere, umflătura de pe ciocul masculului se micșorează, iar penajul general poate părea ușor mai tern. Femelele pot avea o pată albă mai pronunțată pe față.

Dimorfism sexual

Masculul este puțin mai mare și are o umflătură roșie mai proeminentă la baza ciocului în perioada de reproducere. Femela are o umflătură mai redusă și o pată albicioasă în jurul bazei ciocului și a ochiului, mai ales în afara sezonului de împerechere. Coloritul general este similar, dar cel al femelei este puțin mai spălăcit.

Cum se identifică

1. 1

   Penaj distinctiv

   Combinația de cap verde-închis lucios, corp predominant alb cu o bandă lată castanie pe piept și abdomen, primare negre și oglindă alară verde-lucioasă în zbor. Această combinație este unică și servește drept cea mai bună caracteristică de identificare.

2. 2

   Cioc roșu aprins

   Ciocul roșu-coral, cu o umflătură proeminentă (mai ales la masculi în sezonul de împerechere), este un detaliu vizibil chiar și de la distanță.

3. 3

   Comportament

   Modul de hrănire specific, de a bălăbăni în apă puțin adâncă și de a filtra sedimentele cu ciocul. Zborul puternic și direct în formații bine definite este, de asemenea, un indiciu bun.

4. 4

   Vocalizări

   Fluierăturile masculului și răgăielile nazale ale femelei sunt distincte și pot contribui la identificare, mai ales în condiții de vizibilitate redusă.

Habitat și răspândire

Biomi

Zone de coastă, estuare, lagune, mlaștini sărate, delte de râuri și ocazional lacuri interioare mari cu apă salmastră sau dulce.

Răspândire geografică

Răspândită în Palearctica, de la Europa de Vest până în Asia Centrală și China. Populații semnificative în Marea Baltică, Marea Mediterană, Marea Neagră și Marea Caspică. Iernează în special în vestul Europei, Mediterană și nordul Africii.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la altitudini joase, asociate preponderent cu zonele umede de coastă.

Medii preferate

Câmpuri noroioase intertidale, bancuri de nisip, lagune de apă sărată și salmastră, estuare bogate în nevertebrate. De evitat zonele cu vegetație densă sau apă prea adâncă.

Comportament

Timp de activitate

Diagurnă, deși pot căuta hrană și în timpul nopții în zonele intertidale, în funcție de maree.

Obiceiuri alimentare

Se hrănesc prin bălăbănit în apă puțin adâncă, scuturând apa cu picioarele și filtrând nămolul cu ciocul. Ocazional pot plonja scurt pentru a recupera hrană. Caută activ nevertebrate în substratul moale.

Comportament social

În afara sezonului de reproducere, se adună în stoluri mari, în special în timpul năpârlirii. Sunt monogame și formează perechi pe termen lung. Pot fi agresive teritorial în timpul reproducerii.

Tipar de zbor

Zbor puternic și direct, cu bătăi de aripi rapide și ritmice. În zbor, aripiile albe cu vârfurile negre și oglinda alară verde-lucioasă sunt foarte vizibile. Se aliniază adesea în formație de V sau în linie.

Tipar de migrație

Majoritatea populațiilor sunt migratoare sau parțial migratoare, deplasându-se spre zone de iernare în Europa de Vest și sudul continentului. Există însă și populații rezidente în unele zone. Migrația de toamnă are loc din august până în octombrie, iar cea de primăvară din februarie până în aprilie.

Teritorialitate

Perechile sunt teritoriale în timpul sezonului de reproducere, apărându-și agresiv cuibul și teritoriul de hrănire. Masculii prezintă adesea lupte ritualice pentru teritoriu și femele.

Reproducere

Sezon de reproducere

Martie până în iulie, cu vârful în aprilie-mai.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibăresc cel mai adesea în vizuini abandonate de iepuri sau bursuci, în scorburi de copaci sau chiar în cavități din sol, de obicei aproape de apă. Cuiburile sunt căptușite cu ierburi uscate și puf. Aleg locuri adăpostite și ascunse.

Mărimea ouatului

6-15 ouă.

Descrierea oului

6-15 ouă (în medie 8-10), de culoare alb-crem, netede, lucioase.

Perioada de incubație

29-31 de zile, incubate în principal de femelă.

Perioada de zburătăcire

45-50 de zile. Puii sunt nidifugi (adică părăsesc cuibul la scurt timp după eclozare) și sunt capabili să se hrănească singuri, dar sunt păziți de ambii părinți sau uneori de o femelă adoptatoare într-o creșă comună.

Îngrijire parentală

Ambii părinți participă la supravegherea puilor, deși femela este mai implicată în incubare. Puii se adună adesea în creșe comune numeroase, supravegheate de câțiva adulți, ceea ce reduce riscul de prădăciune.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Utilizați optica adecvată. Un telescop sau un binoclu de bună calitate sunt esențiale pentru a observa detaliile penajului și ciocului, mai ales când păsările sunt la distanță pe întinderi mari de apă sau nămol.
2. Vizitați la reflux. Majoritatea hrănirii are loc în timpul refluxului, când zonele noroioase sunt expuse și își pot căuta hrana. Momentul fluxului poate trimite păsările la odihnă în alte locuri.
3. Fiți atenți la mișcare și vocalizări. Urmăriți zborul lor distinctiv și familiarizați-vă cu chemările lor. Un stol mare de rațe sălbatice în zbor este ușor de recunoscut.
4. Evitați deranjul. Apropiați-vă cu prudență pentru a nu le stresa. Orice deranj poate determina dispersarea lor și le poate afecta comportamentul natural de hrănire sau odihnă.

Specii similare

Date rapide

Greutate medie:

1.1 kg

Dieta principală:

Nevertebrate acvatice

Tip de cuib:

În vizuini subterane

Status de conservare:

Neamenințată

Populație globală:

Estimată la 580.000 - 690.000 de indivizi maturi

Curiozități

• Rața șelatică este singura specie de rață care își depune ouăle în vizuini subterane, adesea utilizând vizuini abandonate de iepuri sau bursuci.
• Puii de rață șelatică sunt adesea adunați în 'creșe' mari, unde mai multe familii își unesc puii sub supravegherea câtorva adulți, pentru a maximiza șansele de supraviețuire împotriva prădătorilor.
• Denumirea științifică a genului, 'Tadorna', provine dintr-un cuvânt celtic pentru 'rață pestriță'.
• Masculii au o umflătură roșie distinctivă la baza ciocului, care devine mai proeminentă în timpul sezonului de reproducere și semnalează disponibilitatea de împerechere.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Anseriformes

Familia

Anatidae

Gen

Tadorna

Specie

Tadorna tadorna

Explorează Rața sălbatica (Common Shelduck)