Mierlă

Despre specie

Mierla (Turdus merula) este o pasăre cântătoare comună, larg răspândită în Europa, Asia și Africa de Nord, introdusă și în Australia și Noua Zeelandă. Este recunoscută pentru penajul său negru lucios la masculi și cântecul său melodios. Este o specie adaptabilă, întâlnită atât în habitate naturale, cât și în cele antropice.

Mărime și longevitate

Lungime

23.5-29 cm

Anvergură

34-38 cm

Greutate

80-125 g

Longevitate

2-5 ani (în sălbăticie, maxim înregistrat 21 ani)

Dieta

Omnivor (predominant insectivor și frugivor)

Caracteristici fizice

Penaj

Masculul adult are un penaj complet negru, lucios. Femela adultă are un penaj maroniu-închis, cu pieptul mai deschis, adesea cu pete sau striații maronii-roșcate. Juvenilii sunt maronii, cu pete gălbui-portocalii pe piept și spate, și au ciocul închis la culoare.

Formă cioc

Cioc conic, relativ subțire. La masculul adult este portocaliu-aprins sau galben-portocaliu. La femelă și juvenili este maroniu-închis sau negricios, devenind mai gălbui odată cu vârsta.

Culoarea ochilor

Ochi maro-închis, cu un inel ocular distinctiv, galben-portocaliu la masculul adult.

Culoarea picioarelor

Picioare maro-închis sau negricioase.

Trăsături distinctive

Masculul: penaj negru intens, cioc portocaliu-aprins, inel ocular galben. Femela: penaj maroniu-închis, fără inel ocular distinctiv, cioc mai închis. Coada este relativ lungă.

Aspect juvenil

Juvenilii sunt maronii, cu pete gălbui-portocalii pe piept și spate, dându-le un aspect pestriț. Ciocul este închis la culoare. Inelul ocular este absent sau abia schițat.

Modificări sezoniere

Nu există variații semnificative de penaj între sezoane la adulți. Penajul rămâne același pe tot parcursul anului. Juvenilii își schimbă penajul în cel de adult în primul an de viață.

Dimorfism sexual

Pronunțat. Masculii sunt negri cu cioc și inel ocular portocaliu/galben. Femelele sunt maronii, cu cioc mai închis și fără inel ocular evident.

Cum se identifică

1. 1

   Culoarea penajului (mascul)

   Căutați un penaj complet negru, lucios, fără alte marcaje. Este cel mai distinctiv semn al masculului.

2. 2

   Culoarea ciocului și a inelului ocular (mascul)

   Observați ciocul portocaliu-aprins și inelul ocular galben-portocaliu. Acestea contrastează puternic cu penajul negru.

3. 3

   Culoarea penajului (femelă)

   Căutați un penaj maroniu-închis, adesea cu o nuanță mai deschisă pe piept, care poate avea striații sau pete difuze, dar nu la fel de distincte ca la sturzul cântător.

4. 4

   Culoarea ciocului (femelă și juvenil)

   La femele și juvenili, ciocul este maroniu-închis sau negricios, nu portocaliu aprins ca la masculul adult.

5. 5

   Comportament de hrănire

   Observați pasărea pe sol, răscolind frunzele moarte sau sărind pe gazon în căutare de râme. Aceasta este o caracteristică tipică a mierlei.

6. 6

   Cântec

   Ascultați cântecul melodios, fluierat, cu fraze clare și variate, adesea emis de pe un punct înalt.

Habitat și răspândire

Biomi

Păduri de foioase și mixte, parcuri, grădini, livezi, zone agricole cu arbori, zone urbane și suburbane.

Răspândire geografică

Europa, Asia (până în China), Africa de Nord. Introdusă în Australia și Noua Zeelandă.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la aproximativ 2500 m în zonele montane.

Medii preferate

Preferă zonele cu vegetație densă, arbuști și copaci, care oferă adăpost și locuri de cuibărit, dar și acces la sol deschis pentru căutarea hranei. Este foarte adaptabilă la mediile urbane.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă. Este una dintre primele păsări care încep să cânte dimineața și una dintre ultimele care se opresc seara.

Obiceiuri alimentare

Caută hrană predominant pe sol, răscolind frunzele moarte cu ciocul. Consumă o varietate de nevertebrate (râme, insecte, melci) și fructe de pădure, fructe căzute, semințe. Poate fi văzută și în copaci, consumând fructe.

Comportament social

În general solitară sau în perechi în timpul sezonului de reproducere. În afara sezonului de reproducere, se pot aduna în grupuri mici, în special în locurile de hrănire sau de înnoptare.

Tipar de zbor

Zbor direct, ondulat pe distanțe lungi, cu bătăi rapide de aripi. Pe distanțe scurte, zboară jos, printre vegetație.

Tipar de migrație

Populațiile din vestul și sudul Europei sunt în mare parte sedentare. Populațiile din nordul și estul Europei, precum și din Asia, sunt migratoare, iernând în sudul Europei, Africa de Nord și sud-vestul Asiei. În România, este o specie parțial migratoare, cu populații rezidente și populații nordice care iernează aici.

Teritorialitate

Masculii sunt puternic teritoriali în timpul sezonului de reproducere, apărându-și teritoriul prin cântec și, ocazional, prin confruntări fizice.

Reproducere

Sezon de reproducere

Martie-iulie, cu 2-3 ponte pe an.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibul este o construcție solidă, în formă de cupă, făcută din iarbă, mușchi, frunze, rădăcini, lipite cu noroi și căptușite cu iarbă fină. Este amplasat de obicei în arbuști denși, copaci tineri, tufișuri, la înălțimi mici, dar și pe clădiri sau în nișe protejate.

Mărimea ouatului

3-5 ouă

Descrierea oului

3-5 ouă (cel mai frecvent 4), de culoare albastru-verzui, cu pete maronii-roșcate, mai dense la capătul mare. Dimensiuni medii: 29 x 21 mm.

Perioada de incubație

12-14 zile, realizată predominant de femelă.

Perioada de zburătăcire

12-15 zile de la eclozare. Puii părăsesc cuibul înainte de a putea zbura bine, fiind îngrijiți de părinți încă 2-3 săptămâni.

Îngrijire parentală

Ambii părinți hrănesc puii. Femela incubează ouăle, iar masculul o poate hrăni în timpul incubației și ajută la hrănirea puilor după eclozare.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Ascultați cântecul. Cântecul mierlei este distinctiv și adesea primul indiciu al prezenței sale. Căutați pasărea care cântă de pe un punct înalt.
2. Observați comportamentul de hrănire. Priviți pe sol, în special în zonele cu frunze căzute sau pe gazon, unde mierlele caută râme și insecte. Mișcarea lor de săritură și oprire bruscă este caracteristică.
3. Fiți atenți la orele dimineții și serii. Mierlele sunt cele mai active și vocale la răsăritul și apusul soarelui.
4. Căutați în zone cu vegetație densă. Deși se hrănesc pe sol, mierlele preferă să se adăpostească și să cuibărească în arbuști denși și copaci tineri.

Specii similare

Date rapide

Nume științific:

Turdus merula

Familie:

Turdidae

Dieta principală:

Omnivoră (insecte, râme, fructe)

Habitat preferat:

Grădini, parcuri, păduri

Statut de conservare IUCN:

Least Concern

Cântec distinctiv:

Melodios, fluierat, variat

Curiozități

• Mierla mascul este una dintre primele păsări care încep să cânte dimineața și una dintre ultimele care se opresc seara, chiar și sub lumina artificială a orașelor.
• În unele culturi, cântecul mierlei este asociat cu primăvara și cu renașterea naturii.
• Mierlele urbane au fost observate adaptându-și cântecul pentru a evita zgomotul orașului, cântând la frecvențe mai înalte sau în momente mai liniștite.
• Sunt păsări inteligente și pot învăța să imite sunete din mediul înconjurător, inclusiv tonuri de telefon sau alarme.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Passeriformes

Familia

Turdidae

Gen

Turdus

Specie

Turdus merula

Explorează Mierlă