Mierlă cântătoare

Despre specie

Mierla cântătoare este o pasăre de talie medie, cunoscută pentru cântecul său melodios și repetitiv. Prezintă un penaj brun-oliv pe spate și piept pătat, un semn distinctiv al speciei. Este o pasăre comună în habitatele împădurite și grădini din Europa și Asia.

Mărime și longevitate

Lungime

20-23 cm

Anvergură

33-36 cm

Greutate

50-107 g

Longevitate

3-5 ani în sălbăticie, maxim înregistrat 14 ani

Dieta

Omnivoră, preponderent insecte, viermi, melci și fructe de pădure

Caracteristici fizice

Penaj

Partea superioară este brun-oliv uniformă, iar partea inferioară, de la piept până la flancuri, este de culoare crem sau gălbuie deschisă, dens pătată cu pete maro închise sau negre, în formă de săgeată sau ancoră. Flancurile sunt ușor ruginii. Subalarele sunt roșcat-portocalii, vizibile în zbor. Nu există o variație sezonieră semnificativă a penajului la adulți.

Formă cioc

Drept, subțire, de culoare maro închis spre negru, cu baza maxilarului inferior palidă.

Culoarea ochilor

Maro închis.

Culoarea picioarelor

Roz-maroniu, cu scalare distinctă.

Trăsături distinctive

Petele distincte de pe piept și flancuri, care sunt mai rotunde și mai regulate decât la alte specii similare. Subalarele roșcat-portocalii sunt un indicator cheie în zbor. Își ține frecvent corpul într-o poziție verticală.

Aspect juvenil

Păsările tinere seamănă cu adulții, dar au un aspect mai solzos pe spate, datorită vârfurilor palide ale penelor. Petele de pe piept pot fi mai puțin definite inițial.

Modificări sezoniere

Nu prezintă schimbări sezoniere semnificative în penajul adulților. Păsările năpârlesc complet după sezonul de reproducere.

Dimorfism sexual

Nu există un dimorfism sexual pronunțat în penaj; masculul și femela arată la fel.

Cum se identifică

1. 1

   Cântecul

   Ascultați melodiile repetate de 2-4 ori, frazele clare, fluierate, care sună ca un ecou al aceluiași motiv muzical. Este elementul de identificare cel mai distinctiv.

2. 2

   Penajul

   Căutați spatele brun-oliv și pieptul (și flancurile) crem/gălbui cu pete maro închise precise, în formă de săgeată sau ancoră, dispuse relativ uniform.

3. 3

   Subalarele

   Observați subalarele roșcat-portocalii, în special când pasărea zboară sau își etalează aripile. Acesta este un indicator clar care o deosebește de alte sturzi cu pete pe piept.

4. 4

   Comportamentul de hrănire

   Urmăriți-o cum se oprește brusc în timp ce caută hrană pe sol și cum sparge melcii de o piatră, un comportament specific.

5. 5

   Dimensiunea

   Evaluați dimensiunea ca fiind medie în comparație cu alte sturzi; nu este la fel de mare ca sturzul de vâsc, dar nici la fel de mică precum dunărița.

Habitat și răspândire

Biomi

Păduri de foioase și mixte, pășuni, zone umede, zone agricole, habitate urbane/suburbane.

Răspândire geografică

Răspândită în cea mai mare parte a Europei, vestul Asiei și nord-vestul Africii. Speciile nordice și estice migrează spre sud-vest pentru iernat.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la aproximativ 2000 m în timpul sezonului de reproducere, în funcție de regiune.

Medii preferate

Păduri cu subarboret dens, margini de pădure, parcuri, grădini cu tufișuri și copaci, livezi, zone cu vegetație bogată. Apreciază zonele cu sol umed pentru a căuta nevertebrate.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă, cea mai activă dimineața devreme și seara târziu, mai ales în timpul perioadei de cântat.

Obiceiuri alimentare

Caută hrană pe sol, adesea în locuri deschise. Se hrănește prin sărituri scurte urmate de opriri bruște. Folosește o tehnică specifică pentru a sparge cochiliile melcilor, lovindu-le de o piatră "nicovală" repetat. Se hrănește și în arbori și arbuști cu fructe.

Comportament social

În general solitară sau în perechi în timpul sezonului de reproducere. În afara sezonului de reproducere și în timpul migrației pot forma grupuri mici, mai ales în locurile de hrănire sau de înnoptare.

Tipar de zbor

Zbor ondulat, cu bătăi rapide de aripi alternate cu planări scurte. În zbor, subalarele roșcat-portocalii sunt vizibile. Zboară de obicei la înălțime joasă între pâlcurile de copaci.

Tipar de migrație

Populațiile din nordul și estul Europei și Asiei sunt migratoare, iernând în sudul și vestul Europei, nordul Africii și Orientul Mijlociu. Populațiile din vestul Europei sunt în mare parte sedentare sau migratoare pe distanțe scurte.

Teritorialitate

Masculii sunt puternic teritoriali în timpul sezonului de reproducere, apărându-și teritoriul prin cântec și, ocazional, prin confruntări directe.

Reproducere

Sezon de reproducere

Martie-august, cu 1-3 ponte pe an, în funcție de locație și condiții.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibul este o cupă robustă construită de femelă din materiale vegetale (iarbă, mușchi, rădăcini), întărită cu noroi, salivă sau lemn putrezit la interior. Este amplasat de obicei în tufișuri, arbuști densi sau copaci tineri, la înălțime mică sau medie față de sol.

Mărimea ouatului

3-6 ouă (cel mai frecvent 4-5).

Descrierea oului

3-6 ouă, cel mai frecvent 4-5, de culoare albastru-verde intens, cu pete negre sau maro-roșcate destul de rare, concentrate mai ales spre capătul mare.

Perioada de incubație

11-15 zile, realizată în principal de femelă.

Perioada de zburătăcire

12-16 zile. Puii părăsesc cuibul înainte de a putea zbura bine și sunt hrăniți de ambii părinți pentru o perioadă suplimentară.

Îngrijire parentală

Ambii părinți hrănesc puii și îi apără. Masculul poate continua să hrănească puii din prima pontă în timp ce femela începe o nouă clocire.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Ascultați cântecul. Mierla cântătoare este adesea mai ușor de auzit decât de văzut, mai ales dimineața devreme sau seara. Cântecul său repetitiv este inconfundabil.
2. Caută pe sol. Observați solul din habitatele descrise; mierlele cântătoare petrec mult timp căutând hrană printre frunze și sub vegetație.
3. Fii atent la "nicovale". Căutați pietre mai mari cu resturi de cochilii de melci în jurul lor, un semn că o mierlă cântătoare își sparge melcii în zonă.
4. Perioada de observare. Primăvara și începutul verii sunt cele mai bune perioade pentru a observa mierla cântătoare activă și pentru a-i auzi cântecul distinctiv.

Specii similare

Date rapide

Longevitate maximă:

14 ani în sălbăticie

Număr de subspecții:

4 subspecții recunoscute

Consum de melci:

Poate consuma sute de melci într-o zi

Caracteristică vocală:

Repetarea frazelor unice de 2-4 ori

Curiozități

• Mierla cântătoare este una dintre puținele păsări care folosește unelte, spărgând melcii de pietre specifice pe care le utilizează repetat, numite "nicovale".
• Cântecul său melodios a inspirat numeroși poeți și compozitori, fiind adesea lăudat pentru frumusețea și complexitatea sa.
• Deși arată similar cu alte sturzi, Mierla cântătoare poate fi considerată o specie care a dezvoltat o nișă ecologică unică, hrănindu-se intensiv cu melci.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Passeriformes

Familia

Turdidae

Gen

Turdus

Specie

Turdus philomelos

Explorează Mierlă cântătoare