Cojocar

Despre specie

Cojocarul (Turdus pilaris) este o specie de pasăre cântătoare din familia Turdidae, cunoscută pentru penajul său distinctiv și comportamentul social. Este o specie migratoare în mare parte a arealului său, formând stoluri mari în timpul iernii. Este recunoscut pentru capul și târtița gri-albăstrui, spatele maro-roșcat și pieptul pătat.

Mărime și longevitate

Lungime

22-27 cm

Anvergură

39-42 cm

Greutate

80-140 g

Longevitate

Până la 18 ani în sălbăticie, în medie 2-5 ani

Dieta

Omnivor (predominant insectivor vara, frugivor iarna)

Caracteristici fizice

Penaj

Capul și târtița sunt gri-albăstrui, spatele este maro-roșcat, iar aripile și coada sunt maro închis. Pieptul este portocaliu-roșcat, puternic pătat cu pete negre în formă de săgeată, care se estompează spre abdomenul alb. Flancurile sunt de asemenea pătate. Subaripile sunt albe.

Formă cioc

Cioc puternic, drept, de culoare galben-portocalie cu vârful închis la culoare, mai ales la masculi în perioada de reproducere. Iarna, ciocul este mai închis la culoare.

Culoarea ochilor

Ochi maro închis, cu un inel ocular palid, aproape imperceptibil.

Culoarea picioarelor

Picioare maro închis.

Trăsături distinctive

Combinația de cap și târtiță gri-albăstrui, spate maro-roșcat și piept pătat. În zbor, se observă subaripile albe contrastante și târtița gri deschis.

Aspect juvenil

Juvenilii au un penaj mai tern, cu capul și târtița mai maronii și mai puțin gri. Petele de pe piept sunt mai puțin definite, iar spatele poate fi ușor pătat. În general, aspectul este mai 'murdar' și mai puțin contrastant decât la adulți.

Modificări sezoniere

Nu există schimbări majore de penaj între sezoane. Penajul poate deveni ușor mai uzat și mai palid spre sfârșitul verii, înainte de năpârlirea anuală.

Dimorfism sexual

Sexele sunt similare ca aspect, deși masculii pot avea culori puțin mai intense și un contrast mai pronunțat, în special la nivelul capului și pieptului. Diferențele sunt subtile și dificil de observat pe teren.

Cum se identifică

1. 1

   Cap și târtiță

   Căutați capul și târtița de culoare gri-albăstrui, care contrastează puternic cu spatele maro-roșcat.

2. 2

   Piept

   Observați petele negre, distincte, în formă de săgeată, pe pieptul portocaliu-roșcat și pe flancuri.

3. 3

   Zbor

   În zbor, căutați târtița gri deschis și subaripile albe, care sunt foarte vizibile și distinctive.

4. 4

   Comportament social

   Cojocarii sunt adesea văzuți în stoluri mari, mai ales iarna, hrănindu-se pe sol în zone deschise.

5. 5

   Voce

   Ascultați strigătul aspru, nazal, "ciac-ciac-ciac", adesea emis în zbor sau ca alarmă.

Habitat și răspândire

Biomi

Păduri de foioase și mixte, păduri de conifere, zone agricole, parcuri, grădini, livezi, tundră, taiga.

Răspândire geografică

Cuibărește în nordul și centrul Europei, și în Asia, până în Siberia. Iernează în sudul și vestul Europei, nordul Africii și sud-vestul Asiei. În România este o specie de pasaj și de iernare, cuibărind sporadic în zonele montane înalte.

Interval altitudinal

De la nivelul mării până la altitudini de peste 1500-2000 m în timpul verii, în zonele de cuibărit.

Medii preferate

Preferă habitatele deschise cu copaci izolați sau pâlcuri de copaci, margini de pădure, zone agricole cu garduri vii și arbuști, unde poate găsi hrană și locuri de cuibărit. Iarna, este adesea întâlnit în livezi, parcuri și grădini, în căutare de fructe.

Comportament

Timp de activitate

Diurnă. Este activă în timpul zilei, căutând hrană și interacționând cu alți indivizi.

Obiceiuri alimentare

Vara, dieta este predominant insectivoră, incluzând viermi, larve, gândaci și alte nevertebrate. Toamna și iarna, se hrănește cu fructe de pădure (măceșe, scorușe, ienupăr, vâsc) și fructe căzute din livezi. Caută hrană pe sol, adesea în grupuri mari, deplasându-se prin sărituri scurte.

Comportament social

Extrem de social, mai ales în afara sezonului de reproducere. Formează stoluri mari, uneori de sute sau chiar mii de indivizi, care se hrănesc și se odihnesc împreună. În timpul reproducerii, cuibărește în colonii laxe, apărându-și teritoriul de cuibărit în mod agresiv.

Tipar de zbor

Zbor puternic, direct, cu bătăi rapide de aripi, adesea în stoluri mari, mai ales în timpul migrației și iernii. În zbor, târtița gri deschis este un bun element de identificare.

Tipar de migrație

Migrator parțial sau total, în funcție de latitudine. Populațiile nordice migrează spre sud și vest pentru a ierna. În România, este o specie de pasaj și de iernare comună, sosesc în octombrie-noiembrie și pleacă în martie-aprilie.

Teritorialitate

În sezonul de reproducere, perechile își apără teritoriul de cuibărit, adesea în cadrul unor colonii laxe. Sunt cunoscuți pentru comportamentul lor agresiv față de prădători, bombardându-i cu excremente.

Reproducere

Sezon de reproducere

Aprilie - Iulie, cu una sau două ponte pe an.

Obiceiuri de cuibărit

Cuibărește în colonii laxe, adesea în copaci înalți (fagi, mesteceni, pini), la înălțimi de 2-15 metri. Cuibul este o structură voluminoasă, în formă de cupă, construită din crenguțe, iarbă, mușchi, noroi și căptușit cu iarbă fină și rădăcini. Ambele sexe participă la construcția cuibului.

Mărimea ouatului

3-7 ouă

Descrierea oului

3-7 ouă (cel mai frecvent 5-6), de culoare albastru-verzui deschis, cu pete maro-roșcate sau negre, mai dense la capătul mare. Dimensiuni medii: 29 x 21 mm.

Perioada de incubație

11-14 zile, realizată predominant de femelă.

Perioada de zburătăcire

12-15 zile de la eclozare, timp în care puii rămân în cuib. După părăsirea cuibului, sunt hrăniți de ambii părinți încă 1-2 săptămâni.

Îngrijire parentală

Ambi părinți hrănesc puii și îi apără de prădători. Sunt cunoscuți pentru comportamentul lor agresiv de apărare a cuibului, atacând prădătorii cu excremente.

Unde se găsește

Sfaturi de teren

1. Căutați stoluri. Cojocarii sunt foarte sociali în afara sezonului de cuibărit. Căutați stoluri mari care se hrănesc pe sol sau în copaci cu fructe.
2. Ascultați-le vocea. Strigătul lor distinctiv "ciac-ciac-ciac" este adesea primul indiciu al prezenței lor, mai ales în zbor.
3. Observați comportamentul de hrănire. Urmăriți-i cum se deplasează prin sărituri scurte pe sol, căutând nevertebrate sau culegând fructe.
4. Fiți atenți la fructe de pădure. Iarna, concentrați-vă pe zonele cu arbuști care produc fructe de pădure (măceș, scoruș, ienupăr, vâsc).

Specii similare

Date rapide

Statut în România:

Specie de pasaj și de iernare comună, cuibărind sporadic în zonele montane înalte.

Dieta de iarnă:

Predominant fructe de pădure și fructe căzute.

Comportament defensiv:

Bombardează prădătorii cu excremente pentru a-și apăra cuibul.

Social:

Formează stoluri mari în afara sezonului de reproducere.

Curiozități

• Numele popular "Cojocar" provine probabil de la aspectul său pestriț, asemănător unei cojoace vechi.
• Cojocarii sunt cunoscuți pentru agresivitatea lor în apărarea cuiburilor, atacând chiar și păsări de pradă mai mari sau mamifere, prin bombardarea cu excremente, ceea ce le poate încurca penajul sau blana.
• În timpul iernii, stolurile mari de cojocari pot consuma cantități semnificative de fructe de pădure, jucând un rol important în dispersia semințelor.
• Deși sunt în principal migratori, unii cojocari pot rămâne în zonele de cuibărit pe tot parcursul anului dacă condițiile meteorologice sunt blânde și hrana este abundentă.

Clasificare științifică

Regn

Animalia

Încrengătură

Chordata

Clasă

Aves

Ordinul

Passeriformes

Familia

Turdidae

Gen

Turdus

Specie

Turdus pilaris

Explorează Cojocar