Birdby LogoBirdby

Papagal (termen generic)

Variază de la "Least Concern" la "Critically Endangered" (multe specii sunt amenințate)

Variază în funcție de specie (ex: Aratinga holochlora, Brotogeris versicolurus).

Ai văzut o pasăre? Identific-o instant cu aplicația Birdby

Deschide aplicația

Despre specie

Termenul "papagal" este un nume comun care se referă la aproximativ 398 de specii de păsări din ordinul Psittaciformes, împărțite în trei superfamilii: Psittacoidea (papagali adevărați), Cacatuoidea (cacatua) și Strigopoidea (papagali neozeelandezi). Această descriere se va concentra pe caracteristicile generale ale papagalilor, cu mențiuni specifice unde este necesar, având în vedere diversitatea enormă a grupului. Papagalii sunt cunoscuți pentru penajul lor adesea viu colorat, ciocul puternic și curbat, picioarele zigodactile (două degete înainte, două înapoi) și, la multe specii, capacitatea de a imita sunete și vorbirea umană. Sunt păsări inteligente, sociale și longevive.

Mărime și longevitate

Lungime
8 cm (papagalul-pigmeu) - 100 cm (papagalul-zambilă)
Anvergură
15 cm - 100 cm (în funcție de specie)
Greutate
10 g (papagalul-pigmeu) - 4 kg (kakapo)
Longevitate
10-80 ani (în funcție de specie, multe specii mari trăiesc 50+ ani în captivitate)
Dieta
Frugivor, granivor, nectivor, ocazional insectivor (în funcție de specie)

Caracteristici fizice

Penaj
Extrem de variat. Majoritatea speciilor au penaj predominant verde, dar pot include culori vibrante precum roșu, albastru, galben, portocaliu, violet. Cacatua sunt predominant albe, gri sau negre, cu creste distinctive. Unele specii prezintă pete sau modele complexe.
Formă cioc
Cioc puternic, curbat, cu maxilarul superior proeminent și mobil, adaptat pentru a sparge semințe dure, nuci și fructe. Culoarea ciocului variază (negru, gri, roșu, portocaliu, corn).
Culoarea ochilor
Variază (negru, maro, portocaliu, galben, albastru). Multe specii au un inel periocular distinct, de culoare deschisă.
Culoarea picioarelor
Gri, negru, rozaliu (în funcție de specie). Picioare zigodactile, adaptate pentru cățărat și manipularea hranei.
Trăsături distinctive
Ciocul curbat, picioarele zigodactile, penajul adesea colorat, inteligența și capacitatea de vocalizare. Creasta mobilă la cacatua. Coada lungă la multe specii de papagali din Lumea Nouă.
Aspect juvenil
Juvenilii sunt adesea similari cu adulții, dar pot avea culori mai puțin intense, ochi mai închiși la culoare, ciocuri mai palide sau o coadă mai scurtă. La speciile cu dimorfism sexual, juvenilii pot semăna mai mult cu femelele sau pot avea un penaj intermediar.
Modificări sezoniere
În general, papagalii nu prezintă schimbări sezoniere semnificative ale penajului. Culoarea cerii la papagalii-ondulați se modifică în funcție de starea hormonală.
Dimorfism sexual
La majoritatea speciilor, dimorfismul sexual este absent sau subtil (ex: diferențe minore de mărime sau intensitate a culorilor). La câteva specii, cum ar fi Eclectus roratus, dimorfismul este pronunțat, masculii și femelele având culori complet diferite. La papagalii-ondulați, ceara (zona de deasupra ciocului) masculilor este albastră, iar a femelelor maronie în perioada de reproducere.

Cum se identifică

  1. 1

    Forma ciocului

    Ciocul puternic, curbat, cu maxilarul superior proeminent este o caracteristică definitorie a tuturor papagalilor.

  2. 2

    Picioare zigodactile

    Două degete orientate înainte și două înapoi, vizibile atunci când pasărea se cațără sau manipulează hrana.

  3. 3

    Penajul

    Observați culorile predominante, prezența petelor distinctive, a crestei (la cacatua) sau a cozii lungi. Fiecare specie are un model de penaj specific.

  4. 4

    Vocalizări

    Ascultați strigătele puternice, aspre, fluierăturile sau ciripiturile. Capacitatea de imitație este un indiciu puternic al prezenței unui papagal, mai ales în zonele urbane.

  5. 5

    Comportament

    Cățăratul agil în copaci, zborul în stoluri zgomotoase și interacțiunile sociale sunt comportamente tipice.

Habitat și răspândire

Biomi
Păduri tropicale și subtropicale, savane, zone aride, păduri temperate, zone montane. Unele specii s-au adaptat la medii urbane.
Răspândire geografică
Majoritatea speciilor se găsesc în emisfera sudică și în regiunile tropicale și subtropicale ale emisferei nordice. America de Sud și Centrală, Australia, Noua Zeelandă, Africa, Asia de Sud-Est. Absenți din Europa continentală și America de Nord (cu excepția populațiilor introduse).
Interval altitudinal
De la nivelul mării până la altitudini mari în munți (ex: papagalul-kea din Noua Zeelandă trăiește în zone alpine).
Medii preferate
Păduri dense, margini de pădure, galerii forestiere de-a lungul râurilor, savane cu copaci izolați, zone cultivate, parcuri și grădini în zonele urbane.

Comportament

Timp de activitate
Diurne. Sunt cele mai active dimineața devreme și seara târziu, petrecând orele fierbinți ale zilei odihnindu-se la umbră.
Obiceiuri alimentare
Dieta variază considerabil: semințe, nuci, fructe, flori, nectar, polen, muguri, frunze. Unele specii consumă și insecte sau larve. Folosesc ciocul puternic pentru a sparge coji dure și picioarele pentru a manipula hrana.
Comportament social
Majoritatea papagalilor sunt păsări extrem de sociale, trăind în perechi sau în stoluri de diferite dimensiuni, de la grupuri mici la aglomerări mari de sute sau mii de indivizi. Formează legături puternice de pereche și de grup. Interacționează vocal și fizic.
Tipar de zbor
Zbor direct, rapid, adesea cu bătăi de aripi puternice și continue. Multe specii zboară în stoluri, cu vocalizări puternice. Unele specii au un zbor mai ondulat sau planat.
Tipar de migrație
Majoritatea speciilor sunt rezidente sau efectuează mișcări locale în căutarea hranei. Câteva specii pot întreprinde migrații sezoniere pe distanțe scurte sau medii, în special în zonele cu resurse alimentare variabile.
Teritorialitate
Variază. Perechile de reproducere pot fi teritoriale în jurul cuibului, dar stolurile mari sunt adesea mai puțin teritoriale în zonele de hrănire sau de odihnă.

Cântec și chemări

Cântec
Majoritatea papagalilor nu au un "cântec" melodic în sensul tradițional. Vocalizările lor sunt adesea strigăte puternice, aspre, țipete, fluierături sau ciripituri, folosite pentru comunicarea în stol, avertizare sau menținerea contactului. Multe specii sunt capabile să imite o gamă largă de sunete, inclusiv vorbirea umană.
Chemare
Strigăte de contact, alarme, chemări de împerechere. De exemplu, papagalii Ara au strigăte răgușite, puternice, în timp ce papagalii-ondulați au ciripituri și triluri mai blânde. Cacatua emit țipete ascuțite și răgușite.
Când vocalizează
Cel mai vocal dimineața devreme și seara, în timpul zborurilor către și de la locurile de hrănire/odihnă. De asemenea, vocalizează intens în timpul interacțiunilor sociale și ca răspuns la amenințări.

Reproducere

Sezon de reproducere
Variază în funcție de specie și de regiunea geografică, adesea corelată cu disponibilitatea hranei (ex: sezonul ploios în tropice).
Obiceiuri de cuibărit
Majoritatea papagalilor cuibăresc în cavități, cum ar fi scorburile copacilor, găurile din stânci sau termitiere. Unele specii, cum ar fi papagalii-călugăr, construiesc cuiburi coloniale mari din crenguțe. Femela depune ouăle direct pe fundul cavității sau pe un strat subțire de rumeguș.
Mărimea ouatului
1-8 ouă (cel mai frecvent 2-5 ouă).
Descrierea oului
Ouă albe, rotunde sau ușor ovale, fără pete. Numărul și dimensiunea variază în funcție de specie.
Perioada de incubație
18-30 zile (în funcție de specie). De obicei, doar femela incubează, fiind hrănită de mascul.
Perioada de zburătăcire
25-100 zile (în funcție de specie). Puii rămân în cuib o perioadă lungă, fiind hrăniți de ambii părinți.
Îngrijire parentală
Ambii părinți participă la hrănirea puilor după eclozare. Puii sunt altriciali (născuți neajutorați, orbi și fără pene) și depind complet de părinți pentru hrană și protecție.

Unde se găsește

Păduri tropicale și subtropicale

Habitatul principal pentru majoritatea speciilor de papagali, în special în America de Sud, Australia și Asia.

Savane și zone aride

Anumite specii s-au adaptat la aceste medii, cum ar fi papagalii din Australia.

Zone urbane și suburbane

Populații introduse de papagali (ex: papagalul-gulerat) pot fi găsite în parcuri, grădini și zone rezidențiale din multe orașe ale lumii.

Grădini zoologice și aviare

Pentru observarea speciilor exotice și rare, acestea sunt locuri excelente.

Sfaturi de teren

  1. Ascultați vocalizările. Papagalii sunt adesea mai ușor de auzit decât de văzut, mai ales în pădurile dense. Strigătele lor puternice pot indica prezența unui stol.
  2. Căutați în copaci cu fructe sau semințe. Papagalii se hrănesc cu o varietate de fructe, semințe și nuci. Observați copacii fructiferi sau cei cu semințe coapte.
  3. Observați dimineața devreme și seara. Acestea sunt perioadele de maximă activitate, când papagalii zboară către și de la locurile de hrănire/odihnă.
  4. Folosiți binoclul. Pentru a observa detaliile penajului și comportamentul, un binoclu este esențial.
  5. Căutați în stoluri. Majoritatea papagalilor sunt sociali și se deplasează în grupuri. Căutați mișcare și zgomot în coronamentul copacilor.

Specii similare

Nu se aplică (termen generic)

N/A

Deoarece "papagal" este un termen generic, nu există specii "similare" în sensul strict al identificării. Diferențierea se face între speciile individuale de papagali, care pot fi extrem de diverse. De exemplu, un papagal-ondulat este ușor de distins de un papagal-zambilă.

Date rapide

Ordin:
Psittaciformes
Familii principale:
Psittacidae, Cacatuidae, Strigopoidea
Dieta:
Fructe, semințe, nuci, nectar, polen
Habitat:
Păduri tropicale, savane, zone urbane
Comportament social:
Extrem de social, trăiește în perechi sau stoluri
Caracteristică distinctivă:
Cioc curbat, picioare zigodactile, penaj colorat

Curiozități

  • Cel mai mare papagal din lume este papagalul-zambilă (Anodorhynchus hyacinthinus), care poate atinge o lungime de 1 metru.
  • Cel mai greu papagal este kakapo (Strigops habroptilus) din Noua Zeelandă, singurul papagal nocturn și incapabil de zbor.
  • Unii papagali, cum ar fi papagalul-cenușiu african (Psittacus erithacus), sunt renumiți pentru inteligența lor și capacitatea de a imita vorbirea umană și de a înțelege concepte.
  • Papagalii au o durată de viață remarcabil de lungă, unele specii trăind peste 80 de ani în captivitate.
  • Picioarele zigodactile ale papagalilor le permit să apuce și să manipuleze obiecte cu o dexteritate similară cu cea a mâinilor umane.

Clasificare științifică

Regn
Animalia
Încrengătură
Chordata
Clasă
Aves
Ordinul
Psittaciformes
Familia
Psittacidae, Cacatuidae, Strigopoidea (și altele, în funcție de specie)
Gen
Variază în funcție de specie
Specie
Variază în funcție de specie

Explorează Papagal (termen generic)

Identifică păsări oriunde

Gratuit pe iOS, Android și Web. Identificare prin foto și sunet, bază de date completă a speciilor și lista ta personală.

Deschide în aplicație